Un adevăr poate fi descoperit individual sau poate fi descoperit de alţii. Atunci când acceptăm adevărurile altora înseamnă că am avut credinţa că acela este, fără a ne pierde capacitatea de adaptare la cunoaşterea unor noi adevăruri şi altor descoperiri. Dacă ne oprim din cunoaştere, ne oprim din evoluţie.
De ce am face abstracţie de antropologie, de fizică, de chimie, de biologie sau de alte ştiinţe şi nu ar putea acestea convieţui împreună cu religia? Ne este mai simplu să acceptăm o informaţie la care nu avem explicaţie şi să o punem pe seama Creatorului? Există o vorbă populară: “Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi în traistă!” Asta ce poate însemna? Nu faptul că dacă ai minte, ar fi şi păcat să nu o foloseşti? Cum a evoluat oare societatea omenească? Nu oare prin acţiunile oamenilor bazate pe descoperiri, pe cercetare, pe inovaţie, pe aplicaţii, pe folosirea resurselor şi adaptare la mediu?
Dezvăluiri învăluite 