Cozonacul de poveste

Buna tuturor! Vine Paștele și, chiar dacă țineți la tradiție ori nu, parcă oricând ar fi bună o felie dintr-un cozonac gustos, plin cu nucă și cacao, făcut ca la mama acasă. Dacă sunteți foarte ocupați și nu aveți timp să-l preparați în casă, nici să alergați pe la cofetării să-l căutați pe cel mai…

via Comanda cozonacul de poveste! — Alexandra Tătaru

Un an bun vă doresc!

În loc de toate bla ba urile dinainte si de după, va atașez niște artificii, care nu țin neapărat loc de urările pe care aș fi putut să le scriu, dar pot înlocui cuvintele care nu mai pot exprima nimic!

Există alegeri, iar alegerile unui om trebuie respectate

Dacă ar fi să pot face tot ceea ce îmi place, ar trebui să trăiesc multe vieți. Nu pot cuantifica exact câte. Am două slujbe și mă împart în diverse alte locuri fără să mă gândesc la lauri, ci pur și simplu că așa se întâmplă, și le realizez necondiționat. Îmi doresc chiar să fiu și în mai multe locuri în același timp. E foarte greu de priceput de către unii. Dar, până la urmă, trebuie să învăț să accept că nu le pot face pe toate, să accept că pot fi doar acolo unde îmi permite timpul, că nu pot schimba lumea, că nu pricep unii că există și femei ocupate, nu doar mimoze prin diverse locuri, că nu pot face lumea sa înțeleagă că nu tot ceea ce pare este și adevărat, că sunt multe, multe pe care aș dori să le schimb prin jur, dar nu am cum să pot asta fără ajutor. Totuși, există alegeri, iar alegerile unui om,mai ales dacă-s și asumate, trebuie respectate! Atât!

Cum să te p… pe Zilele Municipiului

Din seria „cum e sa urinezi, ca sa nu zic pishi, pe proprietatea altuia”: Fie ca vorbim despre rulota unui om care a venit sa ofere servicii focsanenilor de ziua lor, si care ar trebui sa fie in siguranta, mai ales ca la doi pasi erau vreo trei masini de politie stationate, fie ca vorbim despre spatiul public, unii au jetul prea puternic sa mai ajunga cu el la toaleta. Deseori te intrebi ce trebuie sa schimbi mai intai? Eu tot zic ca neuronii! ‪#‎zilelemunicipiuluiFocsani‬
Fotos: Alexandra Tataru, 10 iulie 2016, ora 18.00.

D`ale lui Mitică!

Mitică este un personaj real, nu de pamflet, ci unul talentat. Mitică te surprinde cu câte o afirmație filosofică și alambicată sau cu câte o surpriză artistică. Mitică nu este Brâcuși, este un inginer în viață, coleg cu mine și artist. Mitică nu are nevoie să demareze subscripții publice, te ia din fața școlii pentru câteva minute să-ți facă o surpriză. Acesta e Mitică, mai precis Dumitru Coșereanu.

Mitică seamănă cu Einstein, dar nu se crede deloc așa, trăiește lumi paralele între inginerie și artă. Nu știu ce le ”povestește” elevilor, dar știu ce mai face în timpul liber: pictează, sculptează, scrie romane abstracte și nu uită să salute sau să complimenteze persoanele dragi. Mitică este doar Mitică!

Astăzi, Mitică a răpit trei colege și le-a dus vreo 3 kilometri distanță să le arate munca lui de trei veri. O troiță amenajată și creată în întregime de el, la comanda unui consătean, adică din prima localitate de lângă Focșani. Un spațiu mic, dar mult încărcat de spiritualitate. Pereți pictați cu multă trudă și lemn de tei sculptat de mâna lui Mitică. Troița, după trei sezoane din trei ani diferiți e gata. Nu e sfințită încă, chiar dacă spre uimirea autorului au început oamenii să se închine la ea, dar e capodopera lui Mitică, cu drag făcută și conturată atunci când nu scrie vreo frază abstractă sau când o citește la cenaclul de luni al ”Oglinzii Literare”.

Mitică ne-a făcut onoarea să ne arate nouă, mie, Marielei și Carmen, arta sa, de altfel deloc singulară. Pictează și icoane, tablouri mitice, colaje, creionează schițe, niciodată portrete. Nu poate sau nu vrea. Mitică nu e Brâncuși, dar e colegul meu cu mustață aproape sur-galbenă!