„A lua sau a nu lua”?

O întrebare omniprezentă în mintea tuturor celor care au trăit doar cu gândul pus pe căpătuială. Aproape că uitasem monologul lui Horaţiu Mălăele, dar mulţumesc TVR pentru arhiva ta de aur şi că ne mai aminteşti cât de mari actori am avut şi mai avem, încă.

„A lua sau a nu lua”? grea întrebare!

„Hamlet ăsta şi-a păstrat ce a fost mai uşor: „a fi sau a nu fi”?… şi ne-a lăsat nouă ce a fost mai greu: A lua sau a nu lua?”

Fabulos! Vă invit şi pe voi să (re)urmăriţi cu atenţie!

Pentru ce să-„ţi” mulţumesc?

Astăzi nu prea am cuvinte! Mi-e dor de orice zi în care am zâmbit şi am râs! Mi-e dor aşa de oameni faini în jurul meu!

Cum să diferenţiem trecutul de prezent, tristeţea de bucurie, aprecierea şi întelepciunea, de confuzie sau luciditate? Care este graniţa dintre zâmbet şi bucurie, dintre necaz sau durere, dintre angoasă şi anxietate? Legea compensaţiei funcţionează, dar legea echilibrului cred că nu se aplică la microscară…

Aveţi AICI o „scrisoare” a lui Horaţiu Mălăele, publicată de Metropolis… restul e SF (sau Mărăşeşti?)