învățător

Era pentru mine un model de pedagog. Școala primară a fost o încântare și o lecție pentru ceea ce mai târziu am devenit. Puțini bărbați aleg meseria de învățător, dar în carțile de citire citeam mereu despre acel model al ”domnului Vucea” evocat de Barbu Ștefănescu Delavrancea: ”Când intrai în clasă văzui o vergea lungă, galbenă și lucioasă, rezemată de masa profesorului, a Domnului. Domnul – un om nalt, slab, cu barba rară și înspicată. Domnul era încruntat și galben. Domnul striga pe băieți c-un glas ascuțit. Băieții stau ca sfinții în bănci. Vro trei, cu urechile roșii și aprinse ca focul, în genunchi, lângă o tablă neagră; lăcrâmile le picurau în cărțile deschise și aduse la vârful nasului.Vergea, lăcrâmi, urechi roșii, Domn uscat și nalt… Să dusese curajul!… Dârdâiam. Glasul îmi tremura ca și cum mi-ar fi bătut toaca pe beregată. – Știi să citești? – Știu… – Scoate „Lectura”.”

Continuă lectura →