Am gasit in arhiva un filmulet despre Focsani, acel oras care a fost si care s-a transformat in ce este. Modern sau nu, european mai mult sau putin, va las sa apreciati! Cert este ca, in anul 2011, atunci cand echipa coordonata de mine l-a facut, a castigat o apreciere, dar sensibilizarea autoritatilor inca se mai lasa asteptata la ceea ce, o parte dintre noi, s-ar astepta sa fie orasul de azi si de maine.
istorie
Sânziene și solstițiu de vară
Nu știu la voi cum este dar, pe la mine astăzi, cu ocazia solstițiului de vară și a sânzienelor, a fost cam frig, iar spre seară, a început să plouă. La această oră încă mai plouă, așa că nici Ziua cea mai lungă nu s-a văzut cum trebuie, nici sânzienele nu cred că au curaj să bântuie noaptea cea mai scurtă!
Totuși! Astăzi, și la noi la Focșani s-a întâmplat un eveniment frumos, organizat de fete inimoase (Cazaciuc Corina-Mihaela
Diana Păduraru-Coban, Vlasceanu Elena) cu sprijinul Ateneului Popular și Muzeului ”Trepte de Istorie”. O sărbătoare ”lipită” seriei de manifestări cu titlul ”la Bouse Roumaine” și care a ajuns să fie sărbătorită în 48 de țări, în peste 100 de orașe de către românii de pretutindeni ce, din punctul meu de vedere, merită înscrisă în patrimoniul UNESCO, cât timp reflectă identitatea noastră națională.
Am ascultat o frumoasă istorie a tradițiilor, obiceiurilor, etimologia și legenda Iei românești, am studiat expoziția de ii autentice din colecțiile personale ale diverselor persoane care au contribuit la organizarea evenimentului, iar ceilalți invitați au avut ocazia să se bucure de sărbătoare, chiar și în ciuda vremii urâte de afară, de o sesiune foto acordată prin bunăvoința fotografilor profesioniști prezenți pe ”Trepte de Istorie”. Le mulțumim!
Foto by: Tiberiu Dima
Foto by: Doru Sava
Foto: Arhiva personală
O carte foarte interesantă
În urmă cu câteva săptămâni, am primit o carte editată foarte frumos, cu coperţi cartonate şi lucioase şi un şnur, ca semn de carte, ce reprezintă tricolorul României. Pe prima copertă sunt ilustrate imagini sub formă de timbre poştale şi un tren. Pe aceste timbre sunt reprezentate imagini ale steagului României, harta României Mari, stema Regatului României, dar şi o ştampilă a acestuia. Te determină să fii curios, să citeşti fiecare pagină. Captivant!
O mică impresie şi recomandare am lăsat AICI
Laleaua Kurdă
Sunt convinsă că o parte dintre prietenii mei aşteaptă să postez ceva interesant din ce am trăit vara asta, din ce am acumulat, din ce am simţit… e mult de zis şi, uneori, aglomeraţia de „mult” te inhibă! Când nu le scrii la „cald” trece mult mai mult până le aranjezi într’o ordine, aşa că trecem la o chestiune, care pe mine astăzi, m-a fascinat puţin.
Deseori, în copilăria mea vedeam în curţile vecinilor sau a rudelor o anumită floare. Avea un aspect, cel puţin pentru mine, un pic ciudat.
NIci crin românesc, nici „creasta cocoşului”, niciodată nu am ştiut cu ce să o asociez. Cum nimeni nu s-a născut învăţat şi nici specialist în horticultură nu poate fi oricare, chiar dacă am studiat puţină biologie la viaţa mea, ar fi fost chiar culmea să ştiu istoricul tuturor florilor.
Aşa că am dat-o uitării vreo 30 de ani!
Paradoxal, cineva mi-a povestit astăzi despre o floare din ţinuturile natale. O specie de lalea pe care şi olandezii cică ar fi râvnit’o, dar nu au putut să o importe, nici legal, nici ilegal!
Laleaua kurdă!
Interesantă floare!
Endemismul kurd creşte foarte bine în Turcia, dar înfrumuseţează curţile vecinilor mei din Moldova sudică. Ce ţi-e şi cu otomanismul ăsta istoric!
Până şi prin flori se rescrie istoria! Parcă şi tu cunoşti această floare, nu-i aşa?
Dezvăluiri învăluite 