Să trăieşti ca şi cum nu ai muri niciodată

Cu mai puţin de un an în urmă, am întâlnit o bâtrânică. Avea vârsta de peste 80 de ani, dar era foarte veselă şi plină de viaţă, doar că avea un mare regret. Probabil că acelaşi regret avem şi acelaşi lucru ni-l dorim şi noi, doar că fiecare ne exprimăm în mod diferit. Unii cu tristeţe, alţii chiar cu lacrimi. Totul însă este, de fapt, o imensă luptă.

O luptă pentru supravieţuire. Nimeni nu vrea să moară. Nimeni nu-şi doreşte asta şi, cu toate acestea, ne naştem cu această certitudine. Doar că moartea vine în mod diferit, şi e trist că la unii vine prea devreme şi cu mult înainte să fie dorită.

Off! Nu doresc să abordez cu cinism situaţia, dar este o chestiune care macină pe toată lumea, cel puţin de la o vârstă.

Cineva îmi spunea, deunăzi, că cel care nu are cel puţin o mică depresie gândindu-se că va veni într-o zi moartea, acela nu e om normal. Poate că da!

Citeşte continuarea aici

Dumnezeu pentru mine înseamnă…

Pentru unii, Dumnezeu este omul care le dictează pe toate, pentru alţii e un „moş cu barbă” ce mai pedepseşte pe cei care nu ascultă de cele zece porunci, pentru alţii îs diverse zeităţi desprinse din mitologii străvechi, diverşi învăţători, profeţi, Biblii, icoane, moaşte, preoţi, popi, sutane, Zalmoxis şi alte forme de energie. Fiecare cu credinţa lui!

Continuă lectura

Aleluia si RU-PE-RE!

Dacă ar fi fost Do-RE-SOL-MI, v-aţi fi dus cu imaginaţia la dorinţa sufletească şi amorul cel duios. Dar nu e chiar aşa!

Simt că totul se prăbuşeşte de câteva zile. Iubirea nu  mai este iubire atunci când vorbim despre dragostea politică ce, nu demult, se închega în „Alianţa” nedespărţită de stânga-dreapta. Simt că, în continuare, în ciuda sentimentelor maselor, saţietatea scandalului contra dorinţei normalului, fac ca „mai marii” noştri să adopte „declaraţii de divorţ” în loc să-şi iubească electorii şi ţara, preferând să-şi iubească sinele sau, eventual, partidul apăsat de orgoliul ruperii de rânduri în prima linie.

Continuarea AICI

Dragi copii de toate vârstele, iubiţi-vă părinţii!

Fie că eşti minor, fie că eşti major, chiar şi pensionar, eşti copilul cuiva! Părinţii tăi, fie că s-au iubit doar la început şi apoi doar s-au suportat, pe tine te-au iubit necondiţionat pentru că tu, copile, ai fost conceput din dragoste! Chiar dacă cumva ţi s-a părut că ai venit pe lume dintr-o greşeală, cei care au avut o fărâmă de omenie în sânge te-au acceptat, cei care au fost scursuri ale planetei, te-au denigrat!

Nu uita că dincolo de URĂ există o IUBIRE din care TU te-ai NĂSCUT!

Conturi bancare sau iubire?

 

Iubirea nu ţine cont de sărbători impuse, tradiţionale sau importate, nu ţine cont de Sf. Valentin sau Dragobete, nu ţine cont de distanţe, de timp, de uitare sau de amintire. Iubirea nu ţine cont de religie, nu ţine cont de dogme, nu ţine cont de norme, nu ţine cont de părinţi şi nu mai ţine cont nici de sex.

Iubirea este una şi când o ai, pur şi simplu o simţi şi nu o pui la îndoială sau născoceşti incertitudini. Chiar dacă nu ţine cont de „limite”, când aş fi găsit cel mai bun prilej să vorbesc despre iubire dacă nu acum, când toată lumea vorbeşte despre asta?

CONTINUAREA AICI

Teatrul copilăriei, adolescenţei şi vieţii noastre la centenar

Aptitudinile şcolarilor nu se reflectă neapărat în timpul studiului obligatoriu după programa şcolară, ci deseori în urma activităţilor extraşcolare. Descoperi copii talentaţi, care mai târziu nu vor îmbraţişa meserii, ci pasiuni. Pasiuni legate de ARTĂ: muzică, dans, pictură, teatru etc.

Am crescut în şcoală sub egida “Cântarea României”, spectacol propagandist, care ne obliga, începând de la stadiul de simplă serbare la nivel de şcoală sau Cămin Cultural, să dovedim că suntem buni să ajungem în finala defilării în faţa “mai marelui”. Recunosc că idea de artă mă încânta mai mult decât decât vreo oră de matematică, dar nu ştiu cum se făcea că la preselecţii eram nevoită să spun o poezie sau să cânt ceva. La partea cu cântatul mă mai descurcam, dar când venea rândul poeziei, mi se părea că mă pedepseşte doamna profesoară. Şi, ca să scap de selecţie spuneam poezia fără niciun pic de implicare, să nu mă aleagă cumva. Îmi ieşea de minune!

Continuă lectura

”Am avut cea mai frumoasă mireasă…”

Anul acesta a fost un an al descoperirilor! Atât a unei părți din propria-mi identitate, a ceea ce nu credeam că există sau a ceea ce nu credeam că pot face, dar am mai descoperit ceva!

Am cunoscut oameni noi, prieteni care nu au rămas prieteni la nivelul virtual, ci chiar oameni care au dăruit câte o fărămă din timpul lor și altora, și mie. Aceștia sunt prietenii mei bloggerii vrânceni, cu care poate nu am clădit case și nici munții nu i-am mutat, dar au încurajat mereu pe cei care nu au avut suficient elan și au oferit câte o motivație pentru a merge mai departe în cele două medii: offline și online.

Continuă lectura