Ștefan, cel mai Ștefan

Azi e ziua lui Ștefan! Ștefan poate fi orice om din țara asta, cel puțin de la Ștefan cel Mare încoace, poate fi orice Stefano ori Stefanelo sau derivatele feminine ale acestora!

Ștefan este copilul prietenei mele, colegul meu de breaslă, colegul meu de serviciu, vecinul de apartament, prietenul meu de pe facebook sau de pe blog, actualul primar al comunei natale care, candva, imi scria să-mi spună că pot răzbi peste tot! La mulți ani, dragi Ștefani!

Ștefan este oriunde și, totuși, Ștefan poate fi unul, cel mai important dintre toți Ștefanii!

Am și eu un ȘTefan! Cel mai important! cel care mereu a crezut în mine și care mi-a dat puterea să văd în mine ceea ce nimeni, nici măcar eu însămi nu am văzut!

Am un Ștefan preferat care, de fiecare dată când vreau să renunț, îmi spune că nu e cazul să fac asta, că eu am acel ceva, pe care lumea îl citește și-l vrea. Ștefan este cel mai obiectiv om dintre toți Ștefanii pe care i-am cunoscut și sper, din toată inima, că are și sinceritatea pe care pun mare preț!

La mulți ani, Ștefan! … restul ți-l urez în ne(scris).

Je suis de veghe`n lan

De obicei, atunci când se porneşte vreo isterie, încerc să stau departe de „turmă”, în cazul în care, evident, subiectul mă depăşeşte! Şi da, la subiectul cu terorismul nu mă bag, nu neapărat că nu mă priveşte sau nu mă interesează, dar n-aş vedea rostul la întrebarea dacă şi eu, alături de alţii care îşi exprimă părerile în necunoştinţă de cauză şi de dragul ratingului, să mai îngroş rândurile cu abjecţii.

Aşa că, m-am depărtat puţin de isteria momentului (sau nu!), avându-le eu însămi pe ale mele, şi am ales să mă liniştesc şi să mă calmez citind o carte. Am ales una foarte cunoscută, pe care am mai citit-o în studenţie, pe vremea când fascinată de reapariţia cărţilor după ani în şir de lipsuri, cel mai frumos loc de popas, prin Bucureşti, era librăria sau anticariatul.

La multi ani, Ionilor!

Sursa foto: codrosu.ro

Cucurigu! Boieri mari, Daţi punguţa cu doi bani!

„Era odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină şi moşneagul un cucoş; găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi şi baba mânca o mulţime de ouă; iar moşneagului nu-i da niciunul. Moşneagul într-o zi perdu răbdarea şi zise:

–          Măi babă, mănânci ca în târgul lui Cremene. Ia dă-mi şi mie nişte ouă, ca să-mi prind pofta măcar.

–          Da` cum nu! Zise baba, care era foarte zgârcită. Dacă ai poftă de ouă, bate şi tu cucoşul tău, să facă ouă, şi-i mânca; că eu aşa am bătut găina, şi iacătă-o cum se ouă…”

Iubire nemărginită… La mulți ani!

O femeie are în ea iubire! Multă iubire! Dacă nu are unde o vărsa, intră în depresie! Așa se întâmplă că, atunci când găsește o ”excavație” de umplut cu iubire, o face fără să stea pe gânduri. Unele femei își varsă iubirea pe iubiți sau soți, altele pe copiii lor dacă sunt norocoase. Eu nu am avut norocul să am copiii mei născuți, dar am avut șansa să am în preajmă permanent copii, ”copiii” mei pe care i-am educat și i-am văzut crescând.

Și așa cum mă exprimam deunăzi, mai am și