Umbre-n rostogol din hău în viu

by Petre Grigorescu

Fleacul de-o tonă de-a fi nimeni

Lent,

şi vid,

foşnind mereu lumina în acest răstimp             

 A mai trecut o zi

Zidită-naltă din

Tăcere-n cer pînă-n adîncul rărunchilor din unghi

Din ouă s-a scurs miere şi aur din unghere,

Din vis călătorii, iar

sufletul eliberînd văzduh, stoluri în aer

Mii,

Lumina a atins,

Fărîma-aceea-infimă-n care pentru-o fracţiune de secundă

Văzut-am

Cu-ochii minţii, FAPTA refăptuirii de a fi făptură,

vag,

Departe

ÎN,

punctul cel neştiut din cosmos stea,

Duh văz auz, caer de căi şi stele, zbor de vînt cu îngeri, pal

Gest, semn, lumină, susur zeu, şi umbre-n rostogol din hău în viu

Culoare,

sînge,

verb,

şi miel.

Poveste stranie
Poveste stranie

 

Reclame

Hai cu meteoru, meteoritu`, asteroidu` şi cometa!

Nu-i aşa că aţi fost toată ziua bombardaţi cu vestea asta? Hai măi! nu fiţi răi! suportaţi-mă şi pe mine o ţârâ, ce naiba? chiar toţi să facă rating şi eu să n-am nicio vizualizare pe ziua de azi, mai ales când is cutremure, prăpăduri, chestii astronomice? Un pic de zâmbet, mai ales că în inima Europei, un subiect prea delicat bubuie ordinea lumii şi dezbină societatea!

Deci! As` noapte, am ratat fenomenul de la 3 dimineata! Continuă lectura

Să colindăm câteva priorităţi urbane!

Oraşul acesta, oricâte luminiţe de Crăciun i-am pune, are nevoie să iasă urgent din atmosfera gri sau din “întunericime”.

Domn`le parcă nici vremea nu ţine cu noi. Dacă e vară, este Continuă lectura

Movile de speranță…

Nu e nimic greșit
Să vezi doar frumusețea,
Să vezi lumină-n jur
Și-o viață de azur.
Aruncă cu noroi
Acolo unde poți,
Dar mie să nu-mi strici
Ce-am construit cu rost.
Nu e nimic greșit, să mai ridic
câte un pic, movile de speranță,
Să construiesc alei de piatră,
Punând precum un puzzle,
Bucată cu bucată.
Aversiuni de ai,
Aruncă-le în altă parte…
Deschid un braț sau două, poate
Cu echilibru și normalitate. [by me]
Foto: Salar de Uyuni (Wikipedia.org)