Să medităm la ce-i frumos,
Pe drum, în aer sau la “umbră”,
Să aruncăm tot ce-i urât
În cea mai depărtată hrubă.
Să ne rugăm să fie bine,
În tot și toate ce va ține
Un șir de clipe pân` la moarte
De acolo iară mai departe.
Să nu ne mai certăm deloc,
Pe tot ce-ar trebui să fie
Frumosul lumii și victorios
Să ținem strâns cu energie.
E lumea ce ar trebui iubită
Cu tot ce are în ea sfânt,
S-așternem mai puțin cenușă
Și mai puțină pulbere de pușcă.
Să adunăm din nou de Sus
Doar praf de stele cu sclipici,
Să medităm și să rugăm
Tot ce e bun să înglobăm. [by me]
Dezvăluiri învăluite 