muzeu
Să trăieşti ca şi cum nu ai muri niciodată
Cu mai puţin de un an în urmă, am întâlnit o bâtrânică. Avea vârsta de peste 80 de ani, dar era foarte veselă şi plină de viaţă, doar că avea un mare regret. Probabil că acelaşi regret avem şi acelaşi lucru ni-l dorim şi noi, doar că fiecare ne exprimăm în mod diferit. Unii cu tristeţe, alţii chiar cu lacrimi. Totul însă este, de fapt, o imensă luptă.
O luptă pentru supravieţuire. Nimeni nu vrea să moară. Nimeni nu-şi doreşte asta şi, cu toate acestea, ne naştem cu această certitudine. Doar că moartea vine în mod diferit, şi e trist că la unii vine prea devreme şi cu mult înainte să fie dorită.
Off! Nu doresc să abordez cu cinism situaţia, dar este o chestiune care macină pe toată lumea, cel puţin de la o vârstă.
Cineva îmi spunea, deunăzi, că cel care nu are cel puţin o mică depresie gândindu-se că va veni într-o zi moartea, acela nu e om normal. Poate că da!
La Colţi, nu doar răşina este fosilizată
Ani de promisiuni, mandate de deşertăciuni. Fiecare primar a promis, niciunul nu a facut nimic! Satului acela cu zeci de legende şi cu cel mai frumos zăcâmânt de chihlimbar din Europa şi unicul romanit din lume, i-ar trebui un minim de respect din partea autorităţilor şi doar 5 km de drum asfaltat până acolo. Apoi, cu siguranţă turiştii se vor îmbulzi şi vor face ca acea comunitate să nu aibă nevoie să ceară nimic, doar pentru că are potenţial turistic de valorificat, din care să prospere.
Dezvăluiri învăluite 