A plouat mult

A plouat atât de mult încât m-am depărtat de geam. M-am depărtat de priveliştea bacoviană şi m-am afundat în treburile pascale sau de altă natură. O primăvară sumbră, umedă şi confuză. Pe de o parte bună pentru agricultură, dar pe de altă parte defensivă şi tristă pentru achitarea datoriilor.

Atunci când plouă, toată lumea se închide în casă. Orice serviciu oferit este de prisos, dar banca urlă continuu pentru recuperarea creditului. Da! parcă mai contează ca plouă sau că nămeţii din iarnă au blocat toate căile de acces? Nu!

Urlă toţi!

Mai nou se urlă în sloganuri!

Educaţia este o prioritate! shit!

Să eradicăm corupţia la nivel înalt! BULL SHIT!

Ce de sloganuri bazate pe realitatea neconcretizată în atâţia ani de guvernare şi inspirată de propriile greşeli!

A plouat prea mult, iar eu m-am depărtat de geam!

Astăzi am văzut pentru prima dată copacii înverziţi! oare când au avut timp?

DSC02485

 

Reclame

… o eternitate ”efemeră”

Foto: universtoday.com
Scormon pământul după hrană, găsesc resturi sau rădăcini.  Unele le pot înapoia pământului să facă alte rădăcini.  Altele le pot mesteca să-mi țină de foame, dar ce folos că foamea mă apucă iar și iar?
Scormon din nou după rădăcini, procesul o ia de la capăt. Scoarța de copac devine făina foametei, frunzele devin învelișul de-o noapte, vasele circulante mă ajută să beau, dar ce folos ca nu pot să-mi iau sațietatea eternă din seva ”universului”?
Suntem atât de mărunți pe Pământ, suntem un bob microscopic în galaxie și un nimic în Marele Univers. Ne mișcăm cu un milion de kilimetri pe oră, iar eu simt că mă mișc în cercul vicios al existenței efemere. Nu vreau statuie și n-am cerut vreodată lauri, nu vreau nici flori și nici măcar un merit. E doar o viață ce încerc să o-nțeleg și fac ce pot să și pricep. Până și galaxiile se ciocnesc și mor …