Dorel de Tecuci!

La Tecuci se tot lucrează! Mai nou, un bulevard care duce spre Obor adaugă, la peisajul selenar, ceva noroi şi cratere suplimentare, mai mult decât la ţară. Nu mai aduc în discuţie veşnicele cratere din asfaltul ţării, în general. Totuşi, cele de la ieşirea din Tecuci, spre Matca, m-au scos din minţi în ultimii ani, iar de câteva luni aştept să-şi termine treaba, Dorel de Tecuci, pe unul din bulevardele fără canalizare!

Jale mare! nu era suficient că mă scoteau din minţi, cel puţin o dată pe lume, nişte gropi, veşnic lăsate în asfaltul tecucean, cum de altfel mă scot din minţi şi alte nereguli de prin ţărişoara noastră. Mai trebuia să constat că, Dorel (evident la comanda altora) mi-a stricat bulevardul care ducea spre Obor, şi care era relativ nou şi arăta binişor.

Firea vs Băsescu: „ah! mă simt jignită!”

Aflu, probabil tardiv diurn (evident că am o scuză, am muncit toată ziua), că doamna dragă Firea s-a simţit jignită şi agresată psihic! Era, cumva, timpul să facă o plângere pe la procuratură!

Nu am stat să număr câte pasenţe în sedinţe de comisie ANI i-au eşuat, nici pe Băsescu nu am de gând acum să-l apăr! Dar, dragă doamnă Firea, nu ştiu de ce am impresia ca politica asta în care te-ai băgat, mai tare te afundă în rahat!

MOcirlă peste tot, chiar şi în…

As scrie despre ceva frumos, subiecte pe care le am în asteptare şi care nu se pot concretiza şi aşterne frumos în pagină pentru că m-au băgat noroaiele în dezechilibru. M-am saturat de mocirlă, la propriu şi mă debusolează lipsa de reacţie edilică, în acest sens!

DAcă aş fi trăit într-un cătun cu drumuri clisoase aş fi înţeles fără să cer, eventual ceream asfaltare, dar eu cică trăiesc într-un oraş, chiar dacă supus unui amplu şi îndelungat proces de modernizare. Ok…

Movile de speranță…

Nu e nimic greșit

Să vezi doar frumusețea,

Să vezi lumină-n jur

Și-o viață de azur.

Aruncă cu noroi

Acolo unde poți,

Dar mie să nu-mi strici

Ce-am construit cu rost.

Nu e nimic greșit, să mai ridic

câte un pic, movile de speranță,

Să construiesc alei de piatră,

Punând precum un puzzle,

Bucată cu bucată.

Aversiuni de ai,

Aruncă-le în altă parte…

Deschid un braț sau două, poate

Cu echilibru și normalitate. [by me]

Foto: Salar de Uyuni (Wikipedia.org)

Noroi de aur…

De multe ori, când mi-a fost mai greu, prietenii îmi tot spuneau să văd partea plină a paharului. Să scriu mai multe despre lucruri bune, despre ce e frumos.

M-au deranjat de-a lungul timpului multe și mă va deranja mereu orice formă de inferioritate românească, orice ne-ar face națiunea de râs, orice mă poate determina să mint de unde provin, atunci când sunt întrebată. Suntem slabi pe cele mai multe planuri. Ar trebui să știm să ne cerem și să ne apărăm drepturile. NU trebuie să ne