Nu mai trăim de mult în primitivism și, totuși, încerc să-mi dau seama în ce secol trăiesc…

Nu poți trăi într-o sferă de cristal o viață întreagă, atât timp cât ești sănătos, în limitele normale impuse de mediu, de stilul de viață, de vâltoarea în care ești angrenat etc. Trăiești printre oameni și trebuie să Continuă lectura
Reclame

Iubire și furie…

Am presărat o viață, iubire de țară, de oamenii din ea, de oamenii din jur și am rămas doar cu furie, cu dezamăgire… de țară, de oamenii din ea, de oamenii din jur… Am adunat furie, pe țară, pe sistem, pe oamenii din ea, pe oamenii din jur… după mult optimism și încredere (naivitate) în țară, în oamenii din ea, în oamenii din jur… și încă mai presar bunătate, cu iubire și înhib cât pot furia și dezamăgirea. Am rămas pe un șnur… pe o sârmă deasupra cascadei Imaginaria; mă uit înainte, țin strâns prăjina echilibrului și aștept să-mi revină din nou iubirea și încrederea în țară, în sistem, în oamenii din ea, în oamenii din jur. Nu știu dacă mai am timp să aștept să se lărgească orizonturile LOR și la ce distanță de cataracta cascadei sunt.  Dar mă agăț încă de nisipul speranței ce curge ușor în clepsidră. … cu furie, cu speranță, cu iubire…

Foto: nationalgeographic.com