Paler. „Viaţa pe un peron”

Continuăm (sau finalizăm) seria de recomandări dedicată lui Paler. „Viaţa pe un peron” (2014) este o altă capodoperă inclusă în colecţia editurii Polirom, în topul celor mai îndrăgite bestselleruri. Recomdarea mea nu trebuie inclusă în seria criticilor de specialitate, ci în cea a impresiilor unui simplu cititor.

Oricum, chestia asta cu bestseller-ul este destul de ambiguă. Deseori, poţi constata că un bestseller poate fi impulsionat şi de reclama, mai mult sau mai puţin întemeiată, fie pe cale orală, fie scrisă, a criticilor literari profesionişti sau amatori.

Unora le place povestea, altora Continuă lectura

Reclame

Paler, „Autoportret într-o oglindă spartă”

O altă carte a lui Octavian Paler, scrisă în anul 2004, ediţia a III-a de la Editura Polirom în 2010. Are doar 239 de pagini în format mic şi este la fel de plină de fragmente din viaţa sa, la fel de plină de idei şi gânduri ale sale, unele dintre ele regăsindu-se şi în alte volume ale sale şi despre domnia sa. Vă recomand această carte, în cazul în care nu aţi citit-o, pentru dimineţile şi serile de week-end şi de minivacanţă, începând de mâine, în cazul în care nu aveţi vreun proiect impresionant de petrecere a timpului.

Continuă lectura

„Calomnii mitologice”, Octavian Paler

O carte pe care v-o recomand la siesta pascală. Una dintre cărţile lui Paler, unde veţi regăsi gândurile sale inconfundabile şi unde despică firele mitologice în şapte, nu în patru. O carte din Biblioteca Adevărul, colecţia „O sută de opere esenţiale”, 2010, 300 pagini.

Încă o carte faină pe care am citit-o cu ceva timp în urmă, unde veţi descoperi câteva mituri dărâmate cu argumentele filosofice inconfundabile ale lui Paler, mituri ce i-a marcat existenţa, şi nu numai autorului, poate şi nouă.

Continuă lectura

Câteva extrase din „Convorbiri cu…”

…din „Convorbiri cu Octavian Paler”, o carte super faină, (tran)scrisă de Daniel Cristea-Enache, Editura Corint, Bucureşti, 2007, 333 pagini. Un volum inspirat, după ce autorul îi citise „Viaţa pe un peron” şi, după cum mărturiseşte autorul, pentru că „a fost impresionat şi intimidat de Octavian Paler”. O idee bună, mai ales pentru faptul că, după am constatat la finalul cărţii, Paler a mai trăit foarte puţin după ce şi-a încheiat „convorbirea”.

Dacă ar fi să extrag tot ce mi-a plăcut în urma lecturării, ar însemna să reproduc totul. Să găsesc timp să re-redactez din nou fiecare paragraf, fiecare mesaj, fiecare trăire şi metaforă, ar fi absurd şi ar dispărea misterul. Voi ce aţi mai lectura? E prea fabulos! e prea omenesc şi prea filosofic în acelaşi timp! e prea natural şi prea profund deopotrivă!

Continuă lectura