Umbre-n rostogol din hău în viu

by Petre Grigorescu

Fleacul de-o tonă de-a fi nimeni

Lent,

şi vid,

foşnind mereu lumina în acest răstimp             

 A mai trecut o zi

Zidită-naltă din

Tăcere-n cer pînă-n adîncul rărunchilor din unghi

Din ouă s-a scurs miere şi aur din unghere,

Din vis călătorii, iar

sufletul eliberînd văzduh, stoluri în aer

Mii,

Lumina a atins,

Fărîma-aceea-infimă-n care pentru-o fracţiune de secundă

Văzut-am

Cu-ochii minţii, FAPTA refăptuirii de a fi făptură,

vag,

Departe

ÎN,

punctul cel neştiut din cosmos stea,

Duh văz auz, caer de căi şi stele, zbor de vînt cu îngeri, pal

Gest, semn, lumină, susur zeu, şi umbre-n rostogol din hău în viu

Culoare,

sînge,

verb,

şi miel.

Poveste stranie
Poveste stranie

 

Reclame

În cautarea mirosului „pierdut”

Ştiţi povestea aia cu mirosul de rahat şi alte cele şi scoaterea parfumurilor din dulapul de zestre nu?

ei bine, noi aştia revoltaţii şi bodogănitorii am pornit în căutarea sursei de miros. Şi prima dată ne-am dus acolo unde s-au deschis porţile.

Ce a ieşit?

AM SCRIS AICI!

10660458_678426962225917_979964671_n