O călătorie la pagina fără număr

by Petre Grigorescu

O carte-n nisip, un vestigiu

Alta prin arbori un aer

Printre nouri un înger

Pe stern o călătorie pe care o deschid taman nu ştiu cum la pagina fără număr

Privind lovindu-mă de tocmai o pată albă doar diluînd literele de pe fila-aceea cîndva

Rochia ei de mireasă strălucitoare purtînd molcom la vale prin parcurile gîndurilor

Lucidităţi înfiorătoare vehiculele vămurilor negreşit tămăduitoare doar pentru tine

Insomniacule, topindu-te lent dulce suav tainic sfînt în uitarea uitărilor din uitare.

Uită-Te ! parcă mie-mi striga pasărea care ţîşnise din urma cea albă sfîrtecătoare a paginii

Albe învăluitoare de har din zar de dar din A de var din soarele nopţilor fermecătoare.

Foşnet !

calatorieinuitare

Reclame

Între crinolină și blue jeanși …

E cam târziu. Se face dimineață curând. Zgomotul din cap nu mă lasă să dorm, așa că am ales să scriu. Am ajuns la concluzia, cu ajutorul unei prietene, că m-am născut într-un secol greșit. Ea, de asemenea, ar fi trebuit să se nască în secolul al XVIII-lea, iar eu ar fi trebuit să mă nasc în secolul meu.
Secolul meu este creat de imaginația mea și trebuie să aibă Continuă lectura

Iluzii descompuse…

Iluzia ta sau iluzia mea,
E doar percepția învăluită
Despre tine sau despre mine
Despre noi în ce vine.
Iluzia ta sau iluzia mea
E doar o culoare albastră
Ce tu nu o vezi prea măiastră,
Dar e a noastră speranță,
Albastrul divin de azur și cerneală
de lumină solară descompusă, crăiasă
iluzie, fermecătoare speranță.[by me]
Foto: moillusions.com