Teatrul copilăriei, adolescenţei şi vieţii noastre la centenar

Aptitudinile şcolarilor nu se reflectă neapărat în timpul studiului obligatoriu după programa şcolară, ci deseori în urma activităţilor extraşcolare. Descoperi copii talentaţi, care mai târziu nu vor îmbraţişa meserii, ci pasiuni. Pasiuni legate de ARTĂ: muzică, dans, pictură, teatru etc.

Am crescut în şcoală sub egida “Cântarea României”, spectacol propagandist, care ne obliga, începând de la stadiul de simplă serbare la nivel de şcoală sau Cămin Cultural, să dovedim că suntem buni să ajungem în finala defilării în faţa “mai marelui”. Recunosc că idea de artă mă încânta mai mult decât decât vreo oră de matematică, dar nu ştiu cum se făcea că la preselecţii eram nevoită să spun o poezie sau să cânt ceva. La partea cu cântatul mă mai descurcam, dar când venea rândul poeziei, mi se părea că mă pedepseşte doamna profesoară. Şi, ca să scap de selecţie spuneam poezia fără niciun pic de implicare, să nu mă aleagă cumva. Îmi ieşea de minune!

Expoziţia lui Victor…la Căpitanu`

Pe Victor îl cunosc de pe vremea când era elev la liceul unde îmi desfăşor mare parte din activitate. Era un elev obişnuit, supărat pe cei care nu-l înţelegeau şi ataşat de restul. A trecut prin multe, bune şi rele, dar mai presus de toate şi-a păstrat optimismul şi a mers mai departe. A terminat o facultate şi acum studiază economia în cadrul unui master, pentru a fi capabil să-l ajute atât pe tatăl său, cât şi pe el însuşi în viitoarea afacere. Bineînţeles că până atunci, poate şi economia ţării se mai redresează 🙂 şi nu va fi chiar atât de dezamăgit.