Umbre-n rostogol din hău în viu

by Petre Grigorescu

Fleacul de-o tonă de-a fi nimeni

Lent,

şi vid,

foşnind mereu lumina în acest răstimp             

 A mai trecut o zi

Zidită-naltă din

Tăcere-n cer pînă-n adîncul rărunchilor din unghi

Din ouă s-a scurs miere şi aur din unghere,

Din vis călătorii, iar

sufletul eliberînd văzduh, stoluri în aer

Mii,

Lumina a atins,

Fărîma-aceea-infimă-n care pentru-o fracţiune de secundă

Văzut-am

Cu-ochii minţii, FAPTA refăptuirii de a fi făptură,

vag,

Departe

ÎN,

punctul cel neştiut din cosmos stea,

Duh văz auz, caer de căi şi stele, zbor de vînt cu îngeri, pal

Gest, semn, lumină, susur zeu, şi umbre-n rostogol din hău în viu

Culoare,

sînge,

verb,

şi miel.

Poveste stranie
Poveste stranie

 

Reclame

Am alergat după o comoară şi am găsit…

Azi, am alergat prin oraş. A bătut vântul iară cu viteză apocaliptică. Dar nu aveam cum să rămân în casă. Am participat la o „vânătoare de comori”, un proiect cu nişte tineri voluntari, proiect organizat şi iniţiat de Direcţia de Tineret şi Sport, Vrancea.

Detalii despre acest concurs, despre probe, despre participanţi şi pozici, cred că voi scrie mâine pe website, dar astă seară, vouă, vă arăt cum am păzit eu Statuia lui Ştefan în aşteptarea echipajelor pentru a le da o poruncă şi un indiciu. Ceva de genul: „Enumeraţi cât mai multe ctitorii ale lui Ştefan cel Mare”. Eh… nu vă mai zic rezultatele!

M-am ales şi eu cu o comoară, exceptând faptul că toţi suntem nişte comori la casele noastre, nu?

P1150443 P1150444 P1150447 P1150426Dacă răspundeţi voi la întrebare, vă las să păpaţi comoara după ce trece postul 😛