pensii speciale

NU! Ei nu sunt aleșii noștri, sunt doar aleșii partidelor care ne-au bagat listele pe gât sa-i votăm! Mandat dupa mandat, la fiecare sesiune de alegeri, au dat din coate ĂIA să fie primii pe liste, apoi au împroșcat în stânga și în dreapta cu salivă și promisiuni și mult rahat. Unii au crezut ce rahat ni s-a pus pe tavă pe post de prăjitură, alții au crezut că pot vota un rău mai mic și tot așa. Am votat ce ni s-a dat! Iar ei tot se cred puternici, pentru că e firesc să te crezi atât timp cât te-ai pus singur pe scaun și nu te mai scoate decât propria ta mână de acolo!

Cireșele de pe tortul nesimțirii, pe care îl mânâncă fiecare parlamentar, nu se mai termină Nu au sezon și producția vine și din depozitele de fructe, dar livada este foarte productivă și tortul foarte dulce, iar rahatul e și cu motz, și cu ochi.

Mie mi s-a aplecat rău numai văzându-i cum se-nfruptă fără pic de jenă.

România Curată a făcut o sinteză despre nesimțiții care ne conduc și care și-au votat pensiile speciale:

http://www.romaniacurata.ro/averile-fabuloase-ale-parlamentarilor-care-au-propus-pensiile-nesimtite-proiectul-lor-votat-astazi-de-303-colegi/

Sursa foto: Google

De câteva zile tot citesc despre parlamentarii care îşi votează pensii speciale. Mă oripilez şi nu îmi vine să cred cum pot ofensa o întreagă naţiune cu aceste propuneri. Deunăzi, am repetat că ţara arde şi este măcinată de probleme mari, iar unii se joaca de-a pescuitul. Aruncă momeli, iar mulţimea muşcă. Unde este societatea civilă în ecuaţia asta?

O mulţime de revoluţionari cu certificat, o mulţime de comentatori ofensaţi la fiecare articol despre aberaţiile politicienilor, iar ei, politicienii, continuă să abereze.

Continuă cu victimizarea că sunt oropsiţi, că nu au bani de coafor, că sunt întreţinuţi de familie şi muncesc până „transpiră”.

Săracii! Mi-e şi milă de ei cum aleargă pe holurile Parlamentului între două camere pentru binele Poporului şi, necăjiţi nevoie mare de viitorul post mandatar, când nu vor mai avea suficiente economii să-şi ducă bătrâneţea, se plâng din vreme să nu-i ia timpul prin surprindere.

Unii dintre ei fac greva foamei şi solidarizează doar când le convine cu cei care i-ar fi colegi de breaslă până se văd la Tribuna Plenului, cu alte cuvinte „până ce trec puntea”, ca să nu spun cum au semnat pactul cu Mefisto. Cum e posibil? E posibil, cât timp noi votăm ceea ce nu ştim, iar partidele promovează pe criterii doar de ele ştiute?

Articolul complet AICI