Paler. „Viaţa pe un peron”

Continuăm (sau finalizăm) seria de recomandări dedicată lui Paler. „Viaţa pe un peron” (2014) este o altă capodoperă inclusă în colecţia editurii Polirom, în topul celor mai îndrăgite bestselleruri. Recomdarea mea nu trebuie inclusă în seria criticilor de specialitate, ci în cea a impresiilor unui simplu cititor.

Oricum, chestia asta cu bestseller-ul este destul de ambiguă. Deseori, poţi constata că un bestseller poate fi impulsionat şi de reclama, mai mult sau mai puţin întemeiată, fie pe cale orală, fie scrisă, a criticilor literari profesionişti sau amatori.

Unora le place povestea, altora

Paler, „Autoportret într-o oglindă spartă”

O altă carte a lui Octavian Paler, scrisă în anul 2004, ediţia a III-a de la Editura Polirom în 2010. Are doar 239 de pagini în format mic şi este la fel de plină de fragmente din viaţa sa, la fel de plină de idei şi gânduri ale sale, unele dintre ele regăsindu-se şi în alte volume ale sale şi despre domnia sa. Vă recomand această carte, în cazul în care nu aţi citit-o, pentru dimineţile şi serile de week-end şi de minivacanţă, începând de mâine, în cazul în care nu aveţi vreun proiect impresionant de petrecere a timpului.

Je suis de veghe`n lan

De obicei, atunci când se porneşte vreo isterie, încerc să stau departe de „turmă”, în cazul în care, evident, subiectul mă depăşeşte! Şi da, la subiectul cu terorismul nu mă bag, nu neapărat că nu mă priveşte sau nu mă interesează, dar n-aş vedea rostul la întrebarea dacă şi eu, alături de alţii care îşi exprimă părerile în necunoştinţă de cauză şi de dragul ratingului, să mai îngroş rândurile cu abjecţii.

Aşa că, m-am depărtat puţin de isteria momentului (sau nu!), avându-le eu însămi pe ale mele, şi am ales să mă liniştesc şi să mă calmez citind o carte. Am ales una foarte cunoscută, pe care am mai citit-o în studenţie, pe vremea când fascinată de reapariţia cărţilor după ani în şir de lipsuri, cel mai frumos loc de popas, prin Bucureşti, era librăria sau anticariatul.