Cozonacul de poveste

Buna tuturor! Vine Paștele și, chiar dacă țineți la tradiție ori nu, parcă oricând ar fi bună o felie dintr-un cozonac gustos, plin cu nucă și cacao, făcut ca la mama acasă. Dacă sunteți foarte ocupați și nu aveți timp să-l preparați în casă, nici să alergați pe la cofetării să-l căutați pe cel mai…

via Comanda cozonacul de poveste! — Alexandra Tătaru

Keep calm! Oricum nu bagă nimeni de seamă!

Știu că unora dintre voi le pasă că nu prea am am scris pe aici. Unii se întreabă dacă am murit, alții dacă am înnebunit. Eh! De înnebunit, recunosc, mă înnebunesc alții! Adevărul este că nu mai am timp. Abia mai am timp să mă uit în oglindă. Atâtea am de făcut! Dar nu mă vait, ci doar mă justific! Chiar îmi place ceea ce fac, nu îmi place ceea ce văd uneori, dar asta e altă poveste. Pentru că din nou am primit pe email o chestie frumoasă, m-am hotărât să o împart cu voi. Cine știe? poate constitui o pildă! Chiar și pentru mine!

#dintolbaprietenilor

„Managerii unei edituri încearcă să afle cum de nimeni nu a observat că unul din angajați a stat la birou, mort, timp de 5 zile, înainte să-l întrebe cineva dacă se simte bine?

George Turkelbaum, 51 de ani, angajat de 30 de ani la societatea respectivă, a suferit un atac de cord în biroul pe care îl împărțea cu alți 23 de angajați (e vorba despre acele „cubicule” tipic americane, spații largi de lucru împărțite în birouri cu ajutorul unor pereți din gipscarton sau sticlă). Deși a murit luni, nimeni nu a observat asta până sâmbătă dimineața, când îngrijitorul l-a întrebat de ce lucrează și în weekend. Șeful lui Turkelbaum, Elliot Wachiaski, a declarat pentru The New York Times: „George era întotdeauna primul la birou, primul dimineața și ultimul care pleca seara, asa că nimănui nu i-a părut neobișnuit că stă în aceeași poziție și că nu vorbește. Era mereu absorbit de munca sa și interiorizat. „Un examen medico-legal a relevat că murise deja de cinci zile la data găsirii lui. George citea manuscrisul unei lucrări medicale când și-a găsit sfârșitul.

Poate n-ar fi rău să le mai dați colegilor de birou câte un ghiont din când în când !”

Morala povestirii: Nu vă omorâți muncind ! Oricum nu bagă nimeni de seamă!

mortdemunca

 

Paul Goma în Adevărul de weekend

La multi ani maestre!

Postez câteva capturi cu povestea scriitorului tiparită în Adevărul din acest de Weekend (n.a.: nu, nu e scrisa de mine povestea) pentru cei interesați și care nu au reușit să ajungă la chioșcul de ziare. De asemenea, știu că un bun prieten va fi, poate, bucuros, pentru asta, mai ales că este cel mai înfocat ”prieten”.

Citind povestea lui Paul Goma vă puteți lămuri mai mult, în cazul în care nu știați această poveste, iar pentru cei care vor să mai citească o carte despre viața acestuia, vă reamintesc o recomandare mai veche, dar de anul acesta, AICI.

 

Goma1 Goma2 Goma3 Goma4 Goma5

Logica admiterii la geografie

Modul în care mi-a indicat un simplu măslin, pe o potecă ce ducea către Olimp, un ghid turistic din Grecia, de origine română îmi revine în minte ori de câte ori se pune problema promovării turismului de orice fel.

A spus atât de frumos „acesta este un măslin!”, încât un simplu măslin, izolat şi prins între alte specii vegetale mediterareene, într-o dimineaţă fierbinte de vară, m-a determinat să urc poteca spre legendara „cada lui zeus”, chiar dacă, subiectiv vorbind, peisajul mi se părea destul de dezamăgitor.

Care a fost logica studenţilor atunci când au ales Facultatea de Geografie?

se întreabă o jurnalistăuimită de faptul că la recentul clasament al admiterilor universitare, geografia se plasa pe locul 3, după jurnalism şi limbi străine.

Dacă în viaţă ai nevoie de o limbă străină să te descurci sau să te exprimi coerent în limba română, care ar fi logica concurenţei de 8,66 pe un loc la geografie? O fi uşurinţa cu care se poate învăţa pentru admitere?

Aş încerca un răspuns, chiar dacă nu am ad-hoc un eşantion de respondenţi la un sondaj oficial.AICI

E o poveste…

E o poveste, care tot este, care de n-ar fi fost, nu s-ar fi întors pe dos…
O poveste cu două fete gemene și ambițioase, din Republica Moldova, ce și-au propus acum 10 ani să înfrunte orice greutate să ajungă cineva. Au venit în România, s-au înscris la liceu și au fost repartizate la clasa a IX-a C.
Zi după zi, cu o bursă de Continuă lectura

Amintire poveste…

Amintirea ta e-o poveste
De multe suspine, chitară
Ce sună în viața ce este,
Vestită a lumii povară.
Amintirea ta e-o poveste,
Ce astăzi ea sigur nu este,
A fost, nu va fi, nu mai este,
Amintire rămasă poveste.
Aduni amintiri de poveste,
Din colțuri de casă sau veste,
Aduni laoltată ce este,
Dar totul rămâne poveste.
Povestea rămâne acolo,
Tu alta începe a spune,
Din coarde, chitară răsună

Cu sunet răzbește poveste. [by me]

Foto: 123rf.com
racoltapetru6

Just another WordPress.com site

laura pt

Let the games begin!

Pro Educație Blog

Informație pentru educație

ideidincorcodus

Just another WordPress.com site

Alina-Elena Vasiliu

”Jur!” de la "jurnalist"

%d blogeri au apreciat asta: