Da, știu, lumea se cramponează în nimicuri. Deseori, majoritatea se împiedică în cioate. E greu, de multe ori, să percepi un necaz față altul și mai mare, ori adevăratul necaz de unul fals. Ai ajuns acolo în cer, sper ca ești bine! Mâine se împlinesc acele 40 de zile după care vei primi un blid de mâncare și o cană cu apă, dar tu știi că nu e chiar așa, tu știi că cei pe care îi vezi acum de sus se gândesc cu adevărat la tine. Tu știi că nimic pe lume nu este mai important decât acea clipă reală, de fericire, acea clipă în care oferi viața, și nicidecum ți se ia! Acum știi de ce! Odihnește-te în pace, Monica!
prietenie
”Am avut cea mai frumoasă mireasă…”
Anul acesta a fost un an al descoperirilor! Atât a unei părți din propria-mi identitate, a ceea ce nu credeam că există sau a ceea ce nu credeam că pot face, dar am mai descoperit ceva!
Am cunoscut oameni noi, prieteni care nu au rămas prieteni la nivelul virtual, ci chiar oameni care au dăruit câte o fărămă din timpul lor și altora, și mie. Aceștia sunt prietenii mei bloggerii vrânceni, cu care poate nu am clădit case și nici munții nu i-am mutat, dar au încurajat mereu pe cei care nu au avut suficient elan și au oferit câte o motivație pentru a merge mai departe în cele două medii: offline și online.
Dezvăluiri învăluite 