Un coșmar

Nu mă pot abține să nu vă povestesc un coșmar. Pentru unii ar fi un simplu vis urât de dupa amiază, dar mie mi se pare un adevărat coșmar, mai ales că nu am avut o copilărie trăita în democrație, și nici o tinerețe înconjurată de oameni în care poți avea încredere.

Toate momentele trăite, citite sau auzite de la alții cu comuniști au marcat, se pare atât conștientul, cât și subconștientul meu iar, mai rău, tranziția democratică și faptul că mereu se scot la iveală tot felul de ”povești” ale oamenilor pe care îi considerai de bună credință, iar de fapt s-au dovedit niște Continuă lectura

Cel care vede Japonia, măcar o dată, nu mai poate fi om întreg la minte în altă parte

Clar! după ce vezi Japonia măcar o singură dată, nu mai poţi fi întreg la minte în altă parte. Acolo, din prisma unui trecător, cel puţin, totul este perfect. Şosele, trotuare (chiar şi în vârf de munte), străduţe, oameni, timp şi disciplină, totul este ca pe roate. La acest capitol, ţările europene germanice detaşându-se de lumea latină, unde obligatoriu mentalitatea trebuie schimbată.

Continuă lectura

De revelion, ne putem întreba ce am făcut pentru România sau ce a făcut România pentru noi?

Astăzi, nu am plecat de acasă şi nici nu m-am dizolvat (pentru cei ce s-au întrebat unde sunt)!Dacă aş fi dat bir cu fugiţii la orice întâlnire cu greul sau cu orice  om lipsit de creier şi maturitate care nu cunoaşte adevăratele sensuri ale cuvintelor sau ale vieţii, nu mai reuşeam să mai trec nicio punte. Tuturor, „vecinilor cu capre sau fără capre, cu creieri sau fără” le doresc fericire maximă!

Nu am plecat nici în Piaţa Unirii pentru că mi-aş fi autotrădat principiul de a nu fi de acord cu cheltuielile exagerate pe vreme de criză, doar pentru un Revelion. Am suportat „bubuielile” din cartier, competiţia de artificii sau „artificială?” dintre vecinii mei şi spectacolul Consiliului, la 200 de metri mai departe, în Piaţa frumos acoperită de beculeţe.

Continuă lectura