Teatrul copilăriei, adolescenţei şi vieţii noastre la centenar

Aptitudinile şcolarilor nu se reflectă neapărat în timpul studiului obligatoriu după programa şcolară, ci deseori în urma activităţilor extraşcolare. Descoperi copii talentaţi, care mai târziu nu vor îmbraţişa meserii, ci pasiuni. Pasiuni legate de ARTĂ: muzică, dans, pictură, teatru etc.

Am crescut în şcoală sub egida “Cântarea României”, spectacol propagandist, care ne obliga, începând de la stadiul de simplă serbare la nivel de şcoală sau Cămin Cultural, să dovedim că suntem buni să ajungem în finala defilării în faţa “mai marelui”. Recunosc că idea de artă mă încânta mai mult decât decât vreo oră de matematică, dar nu ştiu cum se făcea că la preselecţii eram nevoită să spun o poezie sau să cânt ceva. La partea cu cântatul mă mai descurcam, dar când venea rândul poeziei, mi se părea că mă pedepseşte doamna profesoară. Şi, ca să scap de selecţie spuneam poezia fără niciun pic de implicare, să nu mă aleagă cumva. Îmi ieşea de minune!

Continuă lectura

După cortina vieții …



Nici nu știu ce să spun mai întâi… La mulți ani Teatrule? Sau la multi ani TATA? La mulți ani, dacă îi spun tatei, rămâne doar aici, la stadiul virtual, fără să citească vreodată. Mi-a dat o fărămă de viață, câteva gene, mai puternice sau nu, am grija să-i fie bine! Îl sărut în gând, pe frunte!
Dar teatrul? Teatrul e cel care adăpostește scena vieții, pe care joacă actorii lumii; cel care te ajută să joci absolut orice rol, că poți fi ceea ce vrei, ce îți dorești sau nu, poți descărca Continuă lectura