O călătorie la pagina fără număr

by Petre Grigorescu

O carte-n nisip, un vestigiu

Alta prin arbori un aer

Printre nouri un înger

Pe stern o călătorie pe care o deschid taman nu ştiu cum la pagina fără număr

Privind lovindu-mă de tocmai o pată albă doar diluînd literele de pe fila-aceea cîndva

Rochia ei de mireasă strălucitoare purtînd molcom la vale prin parcurile gîndurilor

Lucidităţi înfiorătoare vehiculele vămurilor negreşit tămăduitoare doar pentru tine

Insomniacule, topindu-te lent dulce suav tainic sfînt în uitarea uitărilor din uitare.

Uită-Te ! parcă mie-mi striga pasărea care ţîşnise din urma cea albă sfîrtecătoare a paginii

Albe învăluitoare de har din zar de dar din A de var din soarele nopţilor fermecătoare.

Foşnet !

calatorieinuitare

Reclame