Despre nimic

să pleci, să te îneci

în cei mai mari Continuă lectura

Reclame

Abraziune …

Marea e învolburată,
Valurile înspumate iară,
Faleza cu putere e izbită,
Pe margine eu stau cam neclintită.
Mă uit spre plaja cu nisip,
Spre stânga este mult pietriș,
Sub malul cel înalt și abrazat
O nișă cu putere s-a săpat.
E doar o grotă adăpost
De-a lumii-nvolburate fără rost,
Încerc a coborî pe un versant
Să mă ascund de zgomot tenebros.
E liniște din nou și pot să scriu
În gând și suflet, niște versuri,
Ascult doar marea muzică acum

Ce prin firide mă inundă.[by me]

Foto: www.yourclimateyourlife.org.uk   

Rugă…

[Foto: Moonrise in FEodosia – Ivan Aivazovsky- Source: Wikipaintings]
Era o vreme când simțeam
Că totul e frumos în zare,
Era naiv sau omenesc?
NU știu, părea firesc.
Deodată zarea s-anegrit,
Corabia m-a părăsit,
Pe insula cu demoni am rămas
Și înc-aștept ceva la mal.
Dă-mi Doamne aer să respir,
Să pot ierta sau tolera,
Dă-mi TU putere, îndurare,
Să nu mai simt vreo sufocare.
Corabia să se întoarcă,
La țărmul parcă erodat,
Căci demonii mă invadează
Și Soarele mă cam trădează.
Dă-mi Doamne cale luminată,
Pe marea cea mai înspumată,
Să văd doar îngeri peste tot
Să-mi sară inima din loc.
Sunt multe nedreptăți pe lume,
Și valurile chiar, au spume,
Dă Doamne tuturor, că mor,

Mereu ca prima dată, mult noroc (…).[by me]