De câteva zile tot citesc despre parlamentarii care îşi votează pensii speciale. Mă oripilez şi nu îmi vine să cred cum pot ofensa o întreagă naţiune cu aceste propuneri. Deunăzi, am repetat că ţara arde şi este măcinată de probleme mari, iar unii se joaca de-a pescuitul. Aruncă momeli, iar mulţimea muşcă. Unde este societatea civilă în ecuaţia asta?
O mulţime de revoluţionari cu certificat, o mulţime de comentatori ofensaţi la fiecare articol despre aberaţiile politicienilor, iar ei, politicienii, continuă să abereze.
Continuă cu victimizarea că sunt oropsiţi, că nu au bani de coafor, că sunt întreţinuţi de familie şi muncesc până „transpiră”.
Săracii! Mi-e şi milă de ei cum aleargă pe holurile Parlamentului între două camere pentru binele Poporului şi, necăjiţi nevoie mare de viitorul post mandatar, când nu vor mai avea suficiente economii să-şi ducă bătrâneţea, se plâng din vreme să nu-i ia timpul prin surprindere.
Unii dintre ei fac greva foamei şi solidarizează doar când le convine cu cei care i-ar fi colegi de breaslă până se văd la Tribuna Plenului, cu alte cuvinte „până ce trec puntea”, ca să nu spun cum au semnat pactul cu Mefisto. Cum e posibil? E posibil, cât timp noi votăm ceea ce nu ştim, iar partidele promovează pe criterii doar de ele ştiute?
Articolul complet AICI
Dezvăluiri învăluite 