D`ale lui Mitică!

Mitică este un personaj real, nu de pamflet, ci unul talentat. Mitică te surprinde cu câte o afirmație filosofică și alambicată sau cu câte o surpriză artistică. Mitică nu este Brâcuși, este un inginer în viață, coleg cu mine și artist. Mitică nu are nevoie să demareze subscripții publice, te ia din fața școlii pentru câteva minute să-ți facă o surpriză. Acesta e Mitică, mai precis Dumitru Coșereanu.

Mitică seamănă cu Einstein, dar nu se crede deloc așa, trăiește lumi paralele între inginerie și artă. Nu știu ce le ”povestește” elevilor, dar știu ce mai face în timpul liber: pictează, sculptează, scrie romane abstracte și nu uită să salute sau să complimenteze persoanele dragi. Mitică este doar Mitică!

Astăzi, Mitică a răpit trei colege și le-a dus vreo 3 kilometri distanță să le arate munca lui de trei veri. O troiță amenajată și creată în întregime de el, la comanda unui consătean, adică din prima localitate de lângă Focșani. Un spațiu mic, dar mult încărcat de spiritualitate. Pereți pictați cu multă trudă și lemn de tei sculptat de mâna lui Mitică. Troița, după trei sezoane din trei ani diferiți e gata. Nu e sfințită încă, chiar dacă spre uimirea autorului au început oamenii să se închine la ea, dar e capodopera lui Mitică, cu drag făcută și conturată atunci când nu scrie vreo frază abstractă sau când o citește la cenaclul de luni al ”Oglinzii Literare”.

Mitică ne-a făcut onoarea să ne arate nouă, mie, Marielei și Carmen, arta sa, de altfel deloc singulară. Pictează și icoane, tablouri mitice, colaje, creionează schițe, niciodată portrete. Nu poate sau nu vrea. Mitică nu e Brâncuși, dar e colegul meu cu mustață aproape sur-galbenă!

MOARTEA POARTĂ POARTA-N NOI

deschizînd pagini şi flori, păsări aripi stele sori

tot ducînd peste uluce sufletul în HAR-NICI mori,

paşi  şi zori pe la răscruce

Noi privind cerul deschis printre lacrimi strălucind dînd luminii sens cu,minte şi divin

Bucuria Bucuriei E să porţi zîmbetul cum Sternul poartă şi Coloana Dreaptă duc

trupul dincolo de punţi văi poveşti idei şi munţi

şi-n ulcele flori albastre rîsete de zvon de suflet mintea verde dintre  

timpuri valuri ierburi, ape zvelte, pietre fluturi frunze-nalte

cît se vede nu se vede HĂT de dincolo de HĂU

Sufletul acesta  ARTĂ,

NAVĂ basm şi PRUNC rîzînd fără de-nceput nici capăt,

SFÎNT,

liber viu halou de îngeri

înţelept pururi şi-acum duce-adînc înalt izbînda şi deschis eliberîndu-L

cîntecul să-l murmurăm legănîndu-ne-mpreună privind de din zvonul Firii

cel profund tăcut şi susur … HAR

INIMA

mister Cer poartă cartea deschizînd firesc nu doar aripi nori şi căi

ciutură fereastră glas şi iarăşi,

tot mereu amarul dulce, sens-izvor, aur miere taur ritmuL, caer

Trecerii din dor în dor printr-o poartă ce ne poartă pururi Stea

neîntinat,

infinit şi minunată

murmurînd şi îngînînd

tulnicul cuvîntul pur

cer-pămîntu-acela Tainic,

şopot şoaptă.

La POARTA care zace-n noi

deschisă să nu-nchizi

magia de-a păşi în dincolo şi din

în noi din nou

AICI… (by Petre G. )

Suflet frumos!

Astăzi un prieten virtual se întreba ce este acela un suflet frumos? Cineva care face orice pentru ca cealaltă persoană să fie fericită, în timpul pe care și-l dorește?

Ideal așa ar fi, dar știm că oricare dintre noi ne dorim ceva frumos, empatic la timpul potrivit și fără prea multe cuvinte! Ne doare atunci când avem așteptări și nu le primim și ne doare și mai mult după îndelungi exprimări de dorințe când tot nu avem la timpul potrivit ce ne dorim! Ideal ar fi ca toate aceste frumuseți, din suflet, să fie primite reciproc la orice dorință gândită, nu neapărat exprimată verbal. Să fie o fuziune de unde cosmice, de unde telepatice, de unde fericite indiferent pe care plan gândim! Utopie sau nu, cine se găsește, se potrivește!

Foto: tsvetta.blogspot.com

În așteptarea ploii…

Astăzi m-a marcat moartea unui suflet! Nu l-am cunoscut, dar m-a marcat mai mult ca niciodată! Îi știam doar numele, dar faptul că s-a stins devreme, mă gândesc la dramele ce le-a produs …

Îmi dau seama că moartea provocată nu face bine nimănui și cel ce alege

Ochii zâmbesc, sufletul râde…

Se poate să ți se întâmple asta mereu, dacă începi să deschizi brațele, să invoci Soarele să-ți intre în suflet, dacă ”mături” răul din jur și accepți doar frumosul, dacă renunți la autoizolare și ieși din carapacea ta pentru a relaționa, pentru a te încărca pozitiv, cu Soare, spirit, cunoștințe noi, cultură, orice poate fi frumos.

Ochii tăi vor zâmbi mereu atunci când vor vedea persoane dragi sau persoane la care te-ai gândit să le întâlnești vreodată, dar nu știai când se va întâmpla; sufletul tău va râde atunci când cineva va putea citi în el și te va înțelege așa cum îți dorești.

Alege să ieși din carapacea ta! Ieși afară! Miroase a primăvară! Participă la evenimente! … vei întâni oameni minunați si vei învăța ceva nou! Ascultă muzica vieții, privește dincolo de asfaltul rupt al orașului. Vino la Teatru! Sunt multe spectacole în această lună, toate doar pentru tine!