Am întâlnit un elev care citește și nu se agită pe scaun

Elevii din ziua de azi nu precupețesc niciun efort, ca să mă exprim cu nuanțe ”istorice” să se agite și să se hârjonească în orice secundă. Cel mai greu e cu cei de clasa a IX-a și din ce în ce mai ușor cu cei de la clasele mai mari cărora le mai vine în cap înțelepciunea ori maturitatea, deși, chiar și aceasta, este cam relativă la noua generașie ancorată în jocuri pe calculator sau relații feisbuciene.

Cucurigu! Boieri mari, Daţi punguţa cu doi bani!

„Era odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină şi moşneagul un cucoş; găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi şi baba mânca o mulţime de ouă; iar moşneagului nu-i da niciunul. Moşneagul într-o zi perdu răbdarea şi zise:

–          Măi babă, mănânci ca în târgul lui Cremene. Ia dă-mi şi mie nişte ouă, ca să-mi prind pofta măcar.

–          Da` cum nu! Zise baba, care era foarte zgârcită. Dacă ai poftă de ouă, bate şi tu cucoşul tău, să facă ouă, şi-i mânca; că eu aşa am bătut găina, şi iacătă-o cum se ouă…”