De ceva vreme observ că îmi place să folosesc cuvântul ”plută”. Nu neapărat de la vechea vorbă populară ce definește un om simplu, naiv sau credul ”venit cu pluta… pe oricare apă”, ci mai degrabă gândindu-mă la ceva impermeabil, care nu mai poate absorbi nimic, încăpățânat peste măsură și asupra căruia mai trebuie din când în când acționat vreun tirbușon.
Și pentru că tot veni vorba despre Continuă lectura
Dezvăluiri învăluite 