”Toamna patriarhului”, Gabriel Garcia Marquez

Primul roman din istoria lecturărilor mele pe care l-am citit greu și nu prea am înțeles mare lucru din el. A fost pentru prima dată când eu am nimerit o carte de genul acesta, cu o ”structură în spirală” cum spune autorul, fără un început anume și cu un sfârșit un pic previzibil, dar nu cu un happy end.

Nu vă pot descrie cumva povestea, pentru că nu este una, ci mai multe fire narative se amestecă în fraze fără de sfârșit. Multe cuvinte, aparent fără noimă, se amestecă simultan și, deseori, riști să îți pierzi concentrarea și o iei de la capăt. O frază are minim 4 pagini și se întinde chiar cât un capitol. Inedit!

Continuă lectura