MOARTEA POARTĂ POARTA-N NOI

deschizînd pagini şi flori, păsări aripi stele sori

tot ducînd peste uluce sufletul în HAR-NICI mori,

paşi  şi zori pe la răscruce

Noi privind cerul deschis printre lacrimi strălucind dînd luminii sens cu,minte şi divin

Bucuria Bucuriei E să porţi zîmbetul cum Sternul poartă şi Coloana Dreaptă duc

trupul dincolo de punţi văi poveşti idei şi munţi

şi-n ulcele flori albastre rîsete de zvon de suflet mintea verde dintre  

timpuri valuri ierburi, ape zvelte, pietre fluturi frunze-nalte

cît se vede nu se vede HĂT de dincolo de HĂU

Sufletul acesta  ARTĂ,

NAVĂ basm şi PRUNC rîzînd fără de-nceput nici capăt,

SFÎNT,

liber viu halou de îngeri

înţelept pururi şi-acum duce-adînc înalt izbînda şi deschis eliberîndu-L

cîntecul să-l murmurăm legănîndu-ne-mpreună privind de din zvonul Firii

cel profund tăcut şi susur … HAR

INIMA

mister Cer poartă cartea deschizînd firesc nu doar aripi nori şi căi

ciutură fereastră glas şi iarăşi,

tot mereu amarul dulce, sens-izvor, aur miere taur ritmuL, caer

Trecerii din dor în dor printr-o poartă ce ne poartă pururi Stea

neîntinat,

infinit şi minunată

murmurînd şi îngînînd

tulnicul cuvîntul pur

cer-pămîntu-acela Tainic,

şopot şoaptă.

La POARTA care zace-n noi

deschisă să nu-nchizi

magia de-a păşi în dincolo şi din

în noi din nou

AICI… (by Petre G. )

A plouat mult

A plouat atât de mult încât m-am depărtat de geam. M-am depărtat de priveliştea bacoviană şi m-am afundat în treburile pascale sau de altă natură. O primăvară sumbră, umedă şi confuză. Pe de o parte bună pentru agricultură, dar pe de altă parte defensivă şi tristă pentru achitarea datoriilor.

Atunci când plouă, toată lumea se închide în casă. Orice serviciu oferit este de prisos, dar banca urlă continuu pentru recuperarea creditului. Da! parcă mai contează ca plouă sau că nămeţii din iarnă au blocat toate căile de acces? Nu!

Urlă toţi!

Mai nou se urlă în sloganuri!

Educaţia este o prioritate! shit!

Să eradicăm corupţia la nivel înalt! BULL SHIT!

Ce de sloganuri bazate pe realitatea neconcretizată în atâţia ani de guvernare şi inspirată de propriile greşeli!

A plouat prea mult, iar eu m-am depărtat de geam!

Astăzi am văzut pentru prima dată copacii înverziţi! oare când au avut timp?

 

Dincolo de geam

Şi poţi privi şi dincolo de geam,

Chiar dacă n-ai idee ce-ai să vezi,

Priveşti adânc poate o dungă,

Dar nicidecum reflex pe umbră.

În verde crud e încadrată,

De rama maronie, puţin groasă,

Prin geam, o pală prăzulie

Pozează suflete şi-nvie.

Învie suflete sau sfinţi

De umbre desluşite-n minţi,

De verde prăzuliu prin geam,

De dorul zilelor din ani! (by me)

Pământul are nevoie de Noi, așa cum Noi avem nevoie de EL…

Pământul este casa noastră. Ne-a lăsat să locuim aici de mai bine de 2 milioane de ani și, pe măsură ce însăși natura își căuta armonia, oamenii au încercat să se adapteze și să înțeleagă ce elemente ale Terrei îi sunt de trebuință pentru traiul zilnic. Și uite așa, zi după zi, omul a

Îngerii există…

Astăzi e ziua lui Eminescu (toți românii știu asta), o zi remarcabilă pentru cultura românească și pentru că avem un poet național și ziua de astăzi e Ziua Culturii Naționale, mă rezum să spun doar La mulți ani Eminescu, pentru că TU, chiar dacă te-ai dus la cele veșnice cu trupul, vei trăi veșnic în sufletele noastre prin iubirea ce ai împrăștiat-o peste tot pe unde te-au purtat pașii vieții. NU pot să scriu prea mult despre EL pentru că