Dumnezeu este Universul şi Universul eşti TU!

Şi ce-ar fi viaţa fără mărunţişurile care îţi fac plăcere şi care îţi arată că merită să trăieşti? Şi ce ar fi viaţa fără poezie sau fără cozonacul cu stafide sau prăjitura cu mere sau trufele cu ciocolată care te fac să uiţi de nemerniciile vieţii? Şi ce-ar fi viaţa fără căldură şi fără vinul roşu care te face să uiţi pe care clapă a pianului e fericirea? Pentru că fiecare clapă înseamnă fericire şi fiecare clipă ce ţi-e dată în sănătate trebuie să o trăieşti şi să simţi că eşti unic în Univers şi că nimeni ca tine nu mai există! Eşti unic ca OM şi toate faptele tale şi sentimentele tale trebuie să-ţi fie dedicate către un rost. Rostul către cei din jurul tău! Care ţi-ar fi rostul, dacă nimeni nu ar şti că exişti? Dumnezeu este Universul şi Universul eşti TU! Învaţă să trăieşti şi fiecare clipă să-ţi fie fericire! probabil că mai puteau fi adăugate multe, dar mă rezum la o seara frumoasă pe măsura inimilor voastre!

fisierulmeuFoto: fisierulmeu.ro

Teatrul copilăriei, adolescenţei şi vieţii noastre la centenar

Aptitudinile şcolarilor nu se reflectă neapărat în timpul studiului obligatoriu după programa şcolară, ci deseori în urma activităţilor extraşcolare. Descoperi copii talentaţi, care mai târziu nu vor îmbraţişa meserii, ci pasiuni. Pasiuni legate de ARTĂ: muzică, dans, pictură, teatru etc.

Am crescut în şcoală sub egida “Cântarea României”, spectacol propagandist, care ne obliga, începând de la stadiul de simplă serbare la nivel de şcoală sau Cămin Cultural, să dovedim că suntem buni să ajungem în finala defilării în faţa “mai marelui”. Recunosc că idea de artă mă încânta mai mult decât decât vreo oră de matematică, dar nu ştiu cum se făcea că la preselecţii eram nevoită să spun o poezie sau să cânt ceva. La partea cu cântatul mă mai descurcam, dar când venea rândul poeziei, mi se părea că mă pedepseşte doamna profesoară. Şi, ca să scap de selecţie spuneam poezia fără niciun pic de implicare, să nu mă aleagă cumva. Îmi ieşea de minune!

Continuă lectura

Și mai rămân doar amintirile …

Nu poți fi profesor dacă nu te poți atașa de elevii pe care-i îndrumi. Dincolo de calitățile și competențele în specialitate, psihologia copilului trebuie să fie în bagaj tot timpul. Să știi să te uiți în ochii lor și să le citești sufletul. Să știi că pentru fiecare există o soluție. Te doare fiecare neputință de a îndrepta Continuă lectura

Certitudinea nu există!

      Pe parcursul vieții avem nevoie de certitudini să evoluăm. Dar ce este oare certitudinea și pe care dintre planuri avem nevoie de ea? Mama nu are certitudinea că ne vom naște, dar este fericită că ne-am născut. Nu are certitudinea că vom fi sănătoși și trăiește mereu cu legenda drobului de sare!

Continuă lectura