by Petre Grigorescu
Fleacul de-o tonă de-a fi nimeni
Lent,
şi vid,
foşnind mereu lumina în acest răstimp
A mai trecut o zi
Zidită-naltă din
Tăcere-n cer pînă-n adîncul rărunchilor din unghi
Din ouă s-a scurs miere şi aur din unghere,
Din vis călătorii, iar
sufletul eliberînd văzduh, stoluri în aer
Mii,
Lumina a atins,
Fărîma-aceea-infimă-n care pentru-o fracţiune de secundă
Văzut-am
Cu-ochii minţii, FAPTA refăptuirii de a fi făptură,
vag,
Departe
ÎN,
punctul cel neştiut din cosmos stea,
Duh văz auz, caer de căi şi stele, zbor de vînt cu îngeri, pal
Gest, semn, lumină, susur zeu, şi umbre-n rostogol din hău în viu
Culoare,
sînge,
verb,
şi miel.
