Jurnalul meu de tranziţie, la sfârşit de 2014

Ultimul an, a fost şi el plin cu de toate. Cu programul de şcoală obişnuit, cu activităţi suplimentare legate de diverse manifestări, dezbateri sau proiecte, cu activităţi legate de voluntariat, fie individuale, fie alături de echipe frumoase, am fost invitată şi am călătorit peste mări şi ţări, am acumulat alte experienţe şi mi-am îmbunătăţit percepţia despre lume şi oameni; am promovat România peste tot unde am fost, am explicat unor oameni că nu suntem barbari şi încă mai avem de reparat erori şi mai avem puţin până ne schimbăm mentalitatea; mi-am făcut prieteni noi, dar şi duşmani, dar fiecare dintre aceştia mi-au dăruit cu voie sau fără voie, fie încredere, fie un „şut” spre înainte; am „căzut”, dar m-am ridicat a doua zi, am plâns, dar mi-am şters lacrimile mergând mai departe. Activitatea de blogging m-a implicat sufleteşte mai mult ca oricând. Nu am câştigat niciun ban din asta, dar mi-am pus în fiecare rând şi cuvinţel, sufletul, energia şi timpul. M-am implicat în campanii sociale sau civice, în măsura în care s-a putut, am ajutat şi eu cu ceva. Am scris 65 de articole pe blogul Adevărul, nelimitându-mă neapărat la domeniul meu profesional, ci la simplele opinii pe care le-am gândit la momentul respectiv. Unele bune, altele mai puţin apreciate, dar au fost gândurile mele pe care mi le asum.

Citeste jurnalul meu complet pe: adev.ro/nhe4yj

Reclame

Votul vostru va salva viitorul generaţiilor!

Astăzi, am fost nevoită să caut mai multe informaţii pe nişte DVD uri şi, pe lângă faptul că am descoperit numeroase fotografii de care abia dacă îmi mai aduceam aminte, am găsit câteva foarte interesante pe care, efectiv din lipsa de timp, am cam uitat să le postez pe blog, ele fiind dinainte de crearea acestuia.

În penultima vizită la Sighetul Marmaţiei şi, evident, la „Memorialul Durerii” despre care v-am mai povestit şi ştiţi că acolo sunt concentrate cele mai dureroase urme ale opresiunii comuniste, am fotografiat nişte citate ce pot înlocui foarte bine orice îndemn de a avea grijă de propriul nostru viitor, dar mai ales al generaţiilor viitoare.

Accentuez însă dorinţa şi micul sfat către cei care abia au împlinit vârsta majoratului, că libertatea nu are preţ, libertatea s-a câştigat (!) sau se câştigă uneori greu, dar dacă dreptul tău prin Constituţie nu ţi-l exerciţi, înseamnă că nu numai că nu respecţi trecutul neamului tău, dar nu-ţi respecţi propriul tău viitor.

Renunţă la un ceas de confort şi mergi şi votează-ţi „răul cel mai mic”. Ştiu că e lista lungă (şi/sau nu ai pe cine), dar e dreptul tău la care nu trebuie să renunţi orice ar fi!

Nu fi egoist, indiferent de vârsta ta! Nu te bucura la avantajele de moment, gândeşte-te la viitorul copiilor tăi sau ai altora! Au dreptul să aibă un viitor mai bun decât cel pe care l-am avut noi sau străbunii noştri.

Poate că nu am fost suficient de convingătoare, tocmai pentru că îmi displace propaganda, dar vă las câteva fotografii din Memorialul de la Sighet, unde numai cei cu inimă de câine nu se pot sensibiliza la teroarea trecutului.

DSC00380 copy DSC00381 copy DSC00383 copy Memorial