Rugă…

[Foto: Moonrise in FEodosia – Ivan Aivazovsky- Source: Wikipaintings]
Era o vreme când simțeam
Că totul e frumos în zare,
Era naiv sau omenesc?
NU știu, părea firesc.
Deodată zarea s-anegrit,
Corabia m-a părăsit,
Pe insula cu demoni am rămas
Și înc-aștept ceva la mal.
Dă-mi Doamne aer să respir,
Să pot ierta sau tolera,
Dă-mi TU putere, îndurare,
Să nu mai simt vreo sufocare.
Corabia să se întoarcă,
La țărmul parcă erodat,
Căci demonii mă invadează
Și Soarele mă cam trădează.
Dă-mi Doamne cale luminată,
Pe marea cea mai înspumată,
Să văd doar îngeri peste tot
Să-mi sară inima din loc.
Sunt multe nedreptăți pe lume,
Și valurile chiar, au spume,
Dă Doamne tuturor, că mor,

Mereu ca prima dată, mult noroc (…).[by me]