Afectată de inundaţii, singura familie din Răstoaca rămasă fără casă, riscă să rămână în frig

Astăzi a fost şi este foarte frig. Am plecat pe la ora 11 spre Răstoaca. Am ajuns pe o uliţă denumită foarte ciudat: „Strada Buduna”. Habar nu aveam că are o semnificaţie foarte anormală. Mi-a spus Ştefan. Ce o fi fost în „capul” Primăriei să aleagă tocmai acest regionalism nu ştiu, dar sper să nu fie acesta motivul pentru care la numărul 1 stă la ora actuală cea mai oropsită familie din comună: Familia Miu.

L-am găsit pe domnul Miu pe jumătate „ascuns” între pereţii celor două camere pe care cu chiu cu vai ar vrea să le termine de construit. Iarna bate la uşă, iar astăzi ne-a amintit că vine, vine.

Casa familiei a fost singura inundată de apele vijelioase ale Milcovului, în mai 2014 şi de atunci nu s-a mai putut locui în ea. Totul s-a transformat în moluz, mai ales că a mai trecut prin nenorocire şi în anul 2005.

Pe atunci, domn` primar l-a cam ocolit cu ajutorul guvernamental, doar pentru faptul că ar fi constructor şi ar putea şi singur să refacă stricăciunile. Or poate nu era printre electorii săi? Dar acum ce motiv mai are?

Nu ştiu, dar văzându-l acolo pe domnul Miu, mi-am amintit şi de familia mea de la ţară în judeţul Galaţi, care în urma inundaţiilor din 2013, doar pentru că mama a declarat că nu i-a intrat apa în casă omiţând din lipsă de reacţie să spună că totuşi a băltit în curte vreo două zile şi a hidratat pereţii foarte tare, nu a primit niciun cent, stând acum cu frică să nu se dărâme şi asteptându-mă pe mine să mă redresez financiar să o pot ajuta. Asta aşa ca o paranteză rotundă.

Revenim la subiectul nostru de pe strada Buduna, la numărul 1

Pe strada Buduna, la numărul 1, singura familie afectată de inundaţii aşteaptă un ajutor. Curios este că albia Milcovului e la vreo doi-trei kilometri distanţă. A fost unda de viitură atât de mare, încât i-a stat în cale doar un teren cultivat cu viţă de vie.

Casa în care a locuit familia timp de 20 de ani s-a dus pe gârlă. E un morman de moluz acum.

Li s-au adus două module să locuiască în ele împreună cu cele trei fete eleve de liceu, iar oamenii din sat le-au dăruit câte un dulap, câte o saltea sau vreo pătură, fiecare după posibilităţi.

O săteancă cu spirit civic, doamna Trofin, a colectat ceva bănuţi de la săteni cu care a achiziţionat nişte bolţari şi nişte pietriş. Sunt toate la poartă.

Dar iarna se apropie, iar familia este ameninţată de frig, pentru că modulele sunt lăsate acolo pe bază de proces verbal şi nu se pot monta sobe în ele.

„Domnul primar îmi tot promite de câteva luni că mă ajută, dar în afară de o maşină de pietriş şi câţiva bolţari nu am văzut. Spune că dosarul este la Guvern şi nu are niciun răspuns. Acum este ocupat cu campania electorală şi zice să mai revin. Dar eu nu mă mai duc. Mi-e şi ruşine să mai cerşesc atât. Nu m-am mai dus la muncă, trag zi şi noapte să termin aceste două cămăruţe, dar nu am materiale suficiente”, declară Miu C. Dumitru.

Au mâinile deja rănite şi se chinuie singuri. Mi-ar fi plăcut să aud şi să văd că se adună o mână de oameni harnici din sat, că nişte autorităţi sau oameni buni aduc nişte ciment, fier, ţiglă şi ce ar mai trebui, s-ar pune toţi pe treabă şi în câteva săptămâni ar face fericită o familie cu cinci membri, din care trei fete care se străduiesc să meargă la şcoală cu speranţa că pe viitor vor avea o viaţă mai bună.

„Oamenii din sat nu vin să ajute pe gratis, iar noi nu avem niciun venit. Abia reuşim să trimitem fetele la şcoală. A promis şi domnul Oprişan că ne ajută, dar din mai nu am mai auzit nicio veste” mărturiseşte cu tristeţe mama fetelor, Miu Marinela.

Dar ce viaţă ar putea spera că va avea eleva dintr-a XII-a care se presupune că ar trebui să se apuce de învăţat pentru examenul de bacalaureat? Îi va îngheţa mintea şi privirea în cartea de matematică şi se va strădui din răsputeri să citească pentru limba română cu ochii în lacrimi, mai ales că mi-a mărturist că la şcoală îşi mai bat joc de ea şi colegii, ce-i râd în nas că i-au căzut cărămizile în cap. Cam greu!.

În curtea familiei Miu până şi pisica era tristă.

Domnule primar! Un ajutor dat acestei familii ar face cât o mie de voturi de la sătenii care v-ar aprecia gestul frumos, iar de la Dumnezeu veţi primi o rază de soare în geamul frumoasei primării, cam goală ce e drept în ziua de vineri la ora prânzului. Poate, în zilele de luni, miercuri şi vineri când teoretic aţi fi pe teren, puneţi o vorbă bună şi la judeţ, să se găsească o soluţie rapidă de a salva o familie de frigul iernii ce va să vină curând!

Dacă cimitirul este pe strada Liniştii, biserica pe strada Învierii, Casa de cultură la colţul străzii Culturii, nu ar fi mai bine să redenumiţi Strada Milcovul cu strada Eficienţei? Ar fi o idee demnă de luat în seamă, zic!

Vă mulţumesc că aţi citit aceste rânduri până la capăt! Orice ajutor este binevenit familiei Miu C. Dumitru, din comuna Răstoaca, judeţul Vrancea. Nu are nevoie de bani. Are nevoie de materiale de construcţii, o mână de ajutor poate, pentru finalizarea construcţiei şi o vorbă sinceră fără amânare şi promisiuni deşarte.

Aveţi şi un cont disponibil deschis la BT în caz de vă este mai uşor: RO02BTRLRONCRT0263407001 în lei pe numele Miu Ionelia Elena sau contactaţi membrii familiei la numerele de telefon: 0765.824.635; 0765.887.502

AICI PUTETI CITI ARTICOL IN ADEVARUL

AICI ARTICOL ZIARUL DE VRANCEA

Lista de materiale de construcţii necesare terminării locuinţei:

-20 saci Multibat
-20 saci de ciment+30 spire de fier cu grosime de 6
-10 grinzi Dimensiuni 15×15 la 6m liniari
– 25 capriori 10 x 10
– Scândura 3m cubi+1500 lei tabla
– 15 coli de rigips de 12,5
– Polistiren extrudat 30 mp
– Adeziv polistiren 10 saci

Poate se găsesc nişte oameni de ajutor în toată ţara asta?