Trei zile minunate cu oameni minunați

În timp ce unii au ales haosul din Piaţa Unirii să se încarce cu festivismul conform, cu mâna la inimă, cocarda în piept şi, eventual, steguleţul tricolor în altă mână, pe un ger cumplit, în haosul organizatoric şi în lipsa preşedintelui sau a primului ministru care au ales Iaşiul, dar în prezenţa unor înlocuitori de ”zahăr”, am ales să-mi beau cafeaua aniversară alături de prieteni şi de doi dirijori, într-un cadru intim şi liniştit.

Am avut parte, de Ziua Unirii Principatelor Române, de trei zile minunate. Despre una v-am povestit, dar despre celelalte două vă povestesc acum.

Pe 23 ianuarie, la Ateneul Popular ”Mr. Gh. Pastia” din Focşani, o instituţie culturală de patrimoniu, alături de teatrul cu acelaşi nume, printre puţinele clădiri istorice rămase în ”picioare”, donate de Maior Gh. Pastia, s-a organizat un concert festiv.

Un concert al Orchestrei de Cameră ”Unirea”, înfiinţată iniţial în anii 50` si desfiinţată din motive de regionalizare socialistă. Orchestra a fost reînfiinţată în urmă cu 7 ani, ca un proiect la iniţiativa unui dirijor german, îndrăgostit de muzică, dar şi de România deopotrivă, Vincent Gruger.

Vincent Gruger este un german, naturalizat în România, vorbitor de o limbă română perfectă, care printr-o conjunctură din timpul copilăriei sale s-a îndrăgostit de România, prin anii `70, datorită părinţilor săi ce l-au dus într-o călătorie est-europeană. Ulterior, a mai ajuns în România de două ori, adult fiind şi după democratizare, când s-a întâmplat să se îndrăgostească şi să se căsătorească în ţara noastră. Soarta l-a adus pe meleaguri româneşti definitiv şi aşa a reunit Orchestra de la Focşani şi ne-a dat nouă, focşănenilor, motive de culturalizare. Altceva decât festivism fals. Pe note sincere şi partituri muncite cu o orchestra alcătuită din oameni de la toate filamornicile. Timpul de reunire? Nici măcar o zi, dar profesionalismul lor ne dau nouă, focşănenilior, momente unice într-o oarecare seară!

De sărbătoarea Unirii Principatele, Vincent, impreună cu noi, focşănenii apreciativi ai muzicii muncite şi de calitate, ne-am întâlnit la concert, dar şi la o limonadă, a doua zi, cu unul dintre nativii Focşaniului, plecat de 64 de ani la Tel Aviv, Aryeh Levanov alias Leon Weissman.

Continuarea, dar si foto video pe blogul meu de pe Adevarul
Citeste mai mult: adev.ro/o1qfzq

Fusta cu picățele, marea problemă a educației

Nu cantitatea de floricele si picatele reprezinta masura respectului ptr scoala si nici apucaturile comuniste ale unei asa zise directoare. Respectul de sine si respectul ptr educatie este suficient, dar sa fie in fiecare parte implicata.

un articol pe blogul Adevărul despre abuzurile unora care se cred experte in managementul educatiei

http://adevarul.ro/locale/focsani/fuste-picatelel-1_561f3058f5eaafab2cac96a0/index.html

Arsenie Boca este sufocat de mizerabili

Unii credincioşi şi pelerini la mormântul Lui Arsenie Boca şi-au uitat pamperşii şi tampoanele pe pâraiele din zonă şi toată mizeria de la purtător, având în acelaşi timp acea ”conştiinţă curată şi împăcată”, precum şi fericirea că au mai punctat un obiectiv care le îndeplineşte dorinţele, dar lasă ceva de nedorit, totuşi, pentru cei care curăţă după ei.

Evident, nu e nimic nou pentru dumneavoastră şi nici măcar un fenomen unic în România. Dar ce am văzut în jurul Mănăstirii Prislop semăna a pârjolire, nu numai pe fondul caniculei proaspăt instalate, ci un pârjol determinat de barbarism şi mizerie umană, condimentată cu un comerţ ambulant de kitsch-uri ”sfinţite”.

Aţi văzut cu siguranţă şi aţi citit câtă amploare a luat fenomenul Boca şi câte tone de gunoaie se adună de pe urma tuturor celor care îşi poartă mizeria fizică şi sufletească peste tot pe unde merg. Un fenomen care arată cum comercialul a devenit de necontrolat, iar oportunismul altora completează şi nuanţează presiunea umană negativă.

Citeste mai mult: adev.ro/nsvm3c

Congresul Internațional de Dacologie, Buzau 2015

Despre Zamolxe, despre pelasgi, tăbliţele de la Tărtaria, plăcuţele de la Sinaia, biografia Fiului lui Dumnezeu şi despre paradoxul că cifrele arabe sunt inventate de indieni, despre nobilii daci şi salutul acestora ori lupta moldovenilor pentru revenirea la limba latină, despre templul iubirii şi Ţara Luanei, sunt alte idei interesante pe care le-am auzit. Nu am reuşit să le ascult pe toate, dar voi încerca să redau câteva şi, indiferent dacă suntem sau urmaşii cuiva, urmele celor care au trăit cândva în spaţiul carpato-danubiano-pontic nu pot fi negate.

Citeste mai mult: adev.ro/nrok7g

Bucuria și tristețea elevilor geniali ai României

Nu vreau să vă vorbesc despre Evaluarea Naţională sau despre examenul de Bacalaureat în desfăşurare, nici despre sărbătoarea iei româneşti, nici măcar despre confortul spitalicesc sau de divertisment al politicienilor, ci despre agonia şi extazul inocenţei, pline de speranţă, pe care încă mai mizează autorităţile, dar care se va spulbera pe măsură ce inocenţa celui în formare se va izbi de zidul indiferenţei realităţii.

Mi-e teamă că toţi tinerii frumoşi şi inteligenţi ai României care au mai rămas sau care sunt în formare, pe care i-am cunoscut sau care sunt cunoscuţi de voi, ceilalţi, se vor risipi în alte lumi, pe măsură ce vor cunoaşte motivaţia oferită de alţii, concomitent cu ignoranţa întâlnită în ţara natală. Recent, am cunoscut atât de mulţi tineri geniali, într-o zi, cât nu am putut cunoaşte într-un an şi chiar mai mulţi. Unde aş fi putut cunoaşte atâţia? La un Concurs Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie.

AS vrea sa cititi povestea lor, bucuriile, dar si problemele cu care se confrunta, in timp ce altii chefuiesc sau isi subtilizeaza averi din averea nationala

Citeste mai mult: adev.ro/nqhm8i