Cozonacul de poveste

Buna tuturor! Vine Paștele și, chiar dacă țineți la tradiție ori nu, parcă oricând ar fi bună o felie dintr-un cozonac gustos, plin cu nucă și cacao, făcut ca la mama acasă. Dacă sunteți foarte ocupați și nu aveți timp să-l preparați în casă, nici să alergați pe la cofetării să-l căutați pe cel mai…

via Comanda cozonacul de poveste! — Alexandra Tătaru

Anunțuri

Amintiri din copilărie cu miros de cozonac

În era tehnologiei, mirosul de cozonac se transmite prin gadgeturi, spre deosebire de vremurile trecute când stateam la pândă, la colțul casei, adulmecând mirosul ispititor de cozonac. AH!!! Oare ce ar zice preotul? Ne-ar ”tăia limba” dacă am ”păcătui”?

Ne imaginăm cozonacul cald, aburind, iar noi poftind în ”Săptămâna Patimilor” mai rău decât în restul anului. În zilele de Post, în general, poftele sunt mai mari, tocmai de asta, să fii supus rezistenței, să reziști ispitelor, mai ceva decât rezistența din Piața Victoriei este o adevărată provocare. #Rezist devine valabil și pentru mirosul cozonacului, proaspăt copt.

Să nu mănânci cozonacul acum, îți ”taie popa limba”

Așa ne amenințau părinții sau rudele, în zilele ”Săptămânii Mari” când, teoretic, copii fiind, puteam pofti la cozonacul cald ce se cocea în cuptorul de pământ, dar practic eram amăgiți, păcăliți, chiar amenințați cu ”tăiatul limbii”. Încălcam legile bisericești, nu conta că eram copii, legea era lege, chiar dacă nici comuniștii nu erau de acord cu așa ceva! Pe vremea aceea, restricțiile erau respectate, în vremea actuală, restricțiile sunt doar sancționate sau încălcate!

Ritualul frământatului în covată

Și, într-una din zilele dinaintea Paștelui, se adunau toate fetele bunicii mele. Pregăteau covata (adica un recipient alungit, din lemn, unde se frământă aluatul), ingredientele în cantitățile pe care și le propunea fiecare, încingeau un cuptor mare, din carămidă, la baza unei sobe din lut în bucătăria de vară și, suflecându-și mânecile, se declarau pregătite pentru ritualul anual de Paști. Același lucru făceau și la ”moșii de vară”, când pregăteau ”pupeze”, ”porumbei” și pișcoturi. Sărbători cu miresme de pâine coaptă și cozonac împrăștiate nu doar în toată curtea, ci pe toată ulița. Toate patru, trei fete și bunica, se adunau în jurul covatei și puneau pe rând făina, ouăle, laptele, zahărul, puțină sare și frământau, și frâmântau bolborosind ”descântece” de dragoste. Mai mult de o oră. Se mai turna câte un pic de ulei, de unt nu se prea știa pe atunci, și frământau, și iar bolboroseau cu dragoste… de cozonac. Se lăsa la odihnit și aluatul asculta, creștea. Tot cu dragoste! Apoi, se porționa aluatul, iar cea mai pricepută dintre fete îl rula, îl umplea cu cacao și nucă, îl împletea, îl punea în tăvi și iar îl lăsau să crească. Tot cu dragoste! Un ritual pe care nicio o mașinărie din lume nu l-ar putea face vreodată, nici un gadget nu ar putea înlocui acele etape tradiționale și nu ar putea reproduce, real, ritualul sau sentimentul de ”așa trebuie”.

Se pun tăvile în cuptor, cu lopata din lemn

Odată crescute, aluaturile din tăvi vor fi unse cu un amestec de ou și zahăr, cu un pămătuf din pene de cocoș sau gâscă, apoi, pe o lopată din lemn, vor fi puse tăvile și introduse, rând pe rând în cuptorul incins cu mult timp înainte. Cuptor fără afișaj electronic, fără grade de temperatură numerotate, cuptor încins cu o mână de vreascuri și jar adunat și scos afară doar atunci când, intuitiv, se credea ca s-a atins temperatura optimă. Femeile, în acea vreme, nu aveau nevoie de aparatură modernă pentru a face cozonaci buni și pufoși. Și vai, ce cozonaci, acei cozonaci pe care eu însămi nu sunt capabilă să-i fac nici acum, dar sunt convinsă că sunt multe gospodine pasionate care știu să facă cozonaci. Chiar și bărbați. Sigur am cunoscut doi dintre ei. Arta de a face cozonaci e la fel de nișată ca oricare artă. Nu toată lumea e capabilă să o realizeze. Asta nu e simplă ciorbă. Nici măcar comparabilă cu arta de face oricare prăjitură. Cozonacul este special. E făcut cu multă sudoare și talent. De aia se face în ”Săptămâna patimilor”. Restul e moft sau vreo fiță cerută iepurașului! Cozonacul are gust special doar de Paști!

Nota: Articolul a fost scris pentru Revista Activ Press, publicat în aprilie 2017. Revista Activ Press este revistă lunară distribuită gratuit în municipiul Focșani. 

cozonac (5)

Comenzile pentru cozonacul supercremos, ca cel din imagine, le puteți face la tel: 0728.944.919 și 0757.112.335

Nou!!! Decathlon la Focșani

Ați aflat? Încă nu? Păi vă anunț eu că s-a deschis Decathlon la Focșani. Încet încet, suntem băgați în seamă de retailerii cunoscuți ai Europei, nu că ceilalți ar fi de neglijat.

După mine, ar trebui ca orașul în care locuiesc să fie băgat în seamă de toți investitorii, fie ei locali, naționali sau internaționali. Chiar merită o revitalizare, nu doar din punct de vedere comercial. Stricto senso, comercialul a contat în secolul al XIX-lea, poate ar fi fost important să se mențină tradiția, însă nu mai e suficient în acest mileniu doar o intersecție la un drum comercial. E nevoie de mai mult! Poate după alegeri? :)))

Deci, în Promenada Mall din Focșani s-a deschis magazinul Decathlon. Pe 29 noiembrie a avut loc inaugurarea pentru reprezentanții media și oficialități, pe 30 noiembrie 2016 pentru toți clienții. Astfel, toți focșănenii vor avea acces la cele mai faine dintre cel puțin 5000 articole sportive pentru cele 50 de sporturi, cu cele mai pune prețuri. Dar și cei din județele limitrofe. Așa spun reprezentanții Decathlon. Acesta ar fi al doilea magazin deschis anul acesta, alături de cel de la Bacău, și al 19-lea din țară.

Managerii au gânduri mari. Ei spun că vor organiza evenimente sportive de anvergură și vor promova performanța. Nu se vor putea dezice pentru că au fost martori la evenimentul de deschidere și sportivi de performanță, și antrenorii lor, și directorul de la Direcția de Sport și Tineret, dar și primarul Focșaniului. Eveniment de eveniment!

Deci,

Magazinul Decathlon din cadrul Focșani Mall, din Calea Moldovei, nr. 32, oferă iubitorilor de sport articole și echipamente sportive conform celor mai înalte standarde de calitate și inovație din domeniu. Magazinul include produse aparținând mărcilor proprii Decathlon, cum ar fi Quechua, Kipsta, Nabaiji, Oxelo, Domyos, Btwin sau Kalenji, cu un raport excelent între calitate și preț. Denumite mărci Pasiune, acestea reprezintă o alternativă viabilă la produsele deja prezente pe piață, care contribuie în mod concret la împlinirea obiectivului de a face sportul accesibil tuturor. Totodată, prin produsele cu eticheta Primul Preț Tehnic, Decathlon propune clienților săi produsul cu cel mai bun raport calitate-preț, pentru fiecare familie de produse

La nivel mondial, DECATHLON reunește peste 60.000 de colaboratori, reprezentând 60 de naționalități. DECATHLON comercializează peste 35.000 de produse, iar în centrele sale de cercetare își desfășoară activitatea, la nivel global, 800 de ingineri, aflați în permanentă căutare de soluții și inovații tehnice pentru a face sportul accesibil tuturor.

Spor la cumpărături!

decathlon

Relativitatea #dintolbaprietenilor

  1. A fost odată un evreu înţelept.. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în cap. Îl chema „Solomon”.
  2. După el, a venit un alt evreu înţelept. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în inimă. Îl chema „Isus”.
  3. După el a venit un al treilea evreu înţelept. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai
    în stomac. Îl chema” Marx”
  4. După el, a venit un al patrulea evreu înţelept  şi a zis că totul se poate reduce la ce ai între  picioare. Îl chema ” Freud.”
  5. La sfârşit a venit un alt evreu, mai  înţelept decât toţi (pe nume „Einstein”) şi a
    zis: „Totul e relativ”.
    relativity

PellAmar s-a reinventat

Cunoscutele produse PellAmar, cele pe care cei născuți mai devreme le știu dinainte de 1990, s-au reinventat. Se găseau greu și se detașau clar de alte produse cosmetice și pentru igiena orală.Acum e foarte simplu să le ai. Mult mai multe!

Produsele dermatocosmetice produse în România au la bază mineralele conținute de nămolul sapropelic extras din Lacul Balta Albă. Ca sa vă lămuriți mai mult puteți citi un articolul pe care tocmai l-am postat pe website-ul meu sau puteți accesa pagina de facebook a consultanților din Vrancea&Buzau.

Eu sunt convinsă că vă doriți să vă păstrați tinerețea, frumusețea și sănătatea. NU cred că ar fi un efort extraordinar să te informezi și să alegi varianta potrivită pentru tine. Nu orice produs de pe raft este și bun. Dacă citești articolul meu de AICI, poți ghici care sunt cele două produse pe care le folosesc acum și despre care vă voi mai vorbi. Intenționez să mai testez și altele. Că doar pentru ce muncesc? Să am cu ce să -mi cumpăr tot ce am nevoie să mă simt bine în pielea mea! Așa să faceți și voi!

Keep calm! Oricum nu bagă nimeni de seamă!

Știu că unora dintre voi le pasă că nu prea am am scris pe aici. Unii se întreabă dacă am murit, alții dacă am înnebunit. Eh! De înnebunit, recunosc, mă înnebunesc alții! Adevărul este că nu mai am timp. Abia mai am timp să mă uit în oglindă. Atâtea am de făcut! Dar nu mă vait, ci doar mă justific! Chiar îmi place ceea ce fac, nu îmi place ceea ce văd uneori, dar asta e altă poveste. Pentru că din nou am primit pe email o chestie frumoasă, m-am hotărât să o împart cu voi. Cine știe? poate constitui o pildă! Chiar și pentru mine!

#dintolbaprietenilor

„Managerii unei edituri încearcă să afle cum de nimeni nu a observat că unul din angajați a stat la birou, mort, timp de 5 zile, înainte să-l întrebe cineva dacă se simte bine?

George Turkelbaum, 51 de ani, angajat de 30 de ani la societatea respectivă, a suferit un atac de cord în biroul pe care îl împărțea cu alți 23 de angajați (e vorba despre acele „cubicule” tipic americane, spații largi de lucru împărțite în birouri cu ajutorul unor pereți din gipscarton sau sticlă). Deși a murit luni, nimeni nu a observat asta până sâmbătă dimineața, când îngrijitorul l-a întrebat de ce lucrează și în weekend. Șeful lui Turkelbaum, Elliot Wachiaski, a declarat pentru The New York Times: „George era întotdeauna primul la birou, primul dimineața și ultimul care pleca seara, asa că nimănui nu i-a părut neobișnuit că stă în aceeași poziție și că nu vorbește. Era mereu absorbit de munca sa și interiorizat. „Un examen medico-legal a relevat că murise deja de cinci zile la data găsirii lui. George citea manuscrisul unei lucrări medicale când și-a găsit sfârșitul.

Poate n-ar fi rău să le mai dați colegilor de birou câte un ghiont din când în când !”

Morala povestirii: Nu vă omorâți muncind ! Oricum nu bagă nimeni de seamă!

mortdemunca