Festivalul Bachus 2014

Nu mă interesează deloc la a câta ediţie este, dar mă zdruncină faptul că pentru aşa ceva s-au alocat prea mulţi bani. De un milion de lei, cu care se plătesc diverşi artişti ce se perindă pe scena amenajată şi care au profitat din plin de-a lungul timpului de bunătatea organizatorilor, aş fi făcut altceva. De un milion de lei nu l-aş fi adus nici pe

Al Bano, nici pe Saragossa, nici pe alţii şi consider că respectul pentru vremurile în care ne scăldăm ar fi acela prin care ne păstrăm tradiţiile cu cheltuileli mici. Se putea face un festival micuţ, fără fast, bazat numai pe contribuţiile celor care şi-au instalat tarabele cu mici. Producătorii de vinuri nu au nevoie să fie plătiţi să-şi expună vinurile, iar pentru liceenii scoşi la paradă sub pretextul competiţiei, nu au fost cheltuite decât nişte firimituri pentru vrăbiuţe deja îngheţate. Însă, mai ştiu că, dacă ar depins ceva de mine, nu mai vedeam următorul mandat. „Circul nu poate fi scos din program!”

O sa vă arăt totuşi ce mi-a plăcut sau m-a amuzat cumva…

Porţile şi casele din carton, ar fi noutate pentru acest an. NU se compară nici cu poarta de la Basel (Elveţia), nici nu ar reproduce casele ţărăneşti autentice (banuiesc că ar fi costat prea mult), dar un poster acolo, merge …

Viţeluşul sau porcul (habar nu am) pe proţap… apetisant rău la Crama G. (nu dau nume că nu mi-a dat sticla cu vin). Le merge bine, bravo lor. M-am gândit să le cer un blid de mâncare pentru familia sinistrată căreia îi fac campanie, dar nu m-am ploconit, pentru că angajaţii nu au putere de decizie.

Tarabele nu erau aranjate chiar rău, iar cele care scoteau în evidenţă scopul şi durata vizitei în aceste zile în Piaţa Unirii au primit atenţia mea fotografică:

Podgoreanul din imagine m-a servit cu o felie dintr-o pară şi de aceea vi-l prezint cu nume şi prenume. A fost chiar foarte amabil să se schimbe în costum popular, dar l-am scutit pentru că era prea frig. Îi mulţumesc totuşi!

Pentru tradiţiile vrâncene am un deosebit respect, mai ales pentru cei care le păstrează în adevăratul sens al cuvântului şi nu în modul prezentat în introducere. Acei meşteri şi oameni din Vrancea Arhaică ce îţi prezintă cu mândrie măştile, covoarele, bluzele, ciorapii împletiţi, caşcavalul de casă, brânza iute de putină, dulceţurile, cătina conservată, mierea de albine şi câte şi mai câte. NU ştiu câţi tineri vor mai avea respect pentru toate acestea, sper doar că nu vor mai spune că „bunicul e nebun” şi că nu maneaua este arta, ci cântecul din fluier şi caval:

P.S. Între timp mai caut nişte bani pentru acoperisul casei unei familii de sinistraţi din Răstoaca! Mai aştept câteva zile să văd ce măsuri iau autorităţile în această privinţă, dacă sătenii nu au încă noţiunea despre ce înseamnă comunitate. Dacă raportul iese pozitiv, mă angajez să promovez festivalul la conferinţele internaţioanale. Până atunci insă, vă doresc poftă bună şi… de restul vom vedea!

Până la ediţia Bachus 2015, vă ofer artificiile BAchus 2014.

http://youtu.be/r8lAtiB6rPg