Turistul internațional și românul pe alte meleaguri…

Nu cred că există cineva care nu-și dorește să călătorească și să cunoască alte meleaguri. În țara ta, ca băștinaș știi cât de cât regulile. Dar când depășești granițele țării normal ar fi, să te adaptezi cât mai bine și să păstrezi o anumită conduită în concordanță cu locurile în care te afli. Atunci când călătorești individual e mai simplu. Îți vezi de treabă și încerci să treci neobservat, dar când călătorești cu un grup eterogen e mai greu să suporți că unii parcă au scăpat din închisoare și s-au văzut liberi pe meleaguri străine, purtându-se ca și cum nu-i cunoaște nimeni și au toate drepturile din lume. Evident și aceste cazuri pot fi discutabile. Tu ca individ de  bun simț, încerci să te retragi într-un colț când auzi strigându-se tare… ”băăăăăăăăăăhhhhhhh ce viteză a prins tramvaiul ista”… 🙂

Personal, prin călătoriile mele am avut parte de ceva întâmplări amuzante. Astăzi aș vrea să vă povestesc, apropos de furia mea pe românii veniți din Italia, cei fără bun simț (pentru că mai sunt și persoane ok), ce sentiment am trăit eu când am fost în Franța.

Nu știu alții cum sunt, dar pe unde mă duc încerc să vorbesc, din respect, în limba lor. Evident că nu pot aplica asta în Japonia sau în alte țări cu o limbă prea grea să o percep în câteva zile, dar acolo unde se poate, mă adaptez. Există avantajul limbii engleze, înțeleasă de majoritatea. Însă în Franța nu prea se aplică regula limbii engleze, pentru că se știe că ei sunt mai naționaliști și poate că pe bună dreptate. De ce să nu-și apere până în pânzele albe identitatea națională și să se lase invadați de englezisme?

Așa se face că, ajunsă în Franța, mi-am stors creierii să-mi amintesc bruma de franceză învățată la școală. Lipsa de exercițiu m-a făcut ca de fiecare dată când voiam să spun ceva, în minte îmi tot veneau cuvinte englezești. 🙂 Astfel că, vreo trei zile am tăcut ca melcul.

Merg până la un magazin, mă așez la coadă să plătesc și, în fața mea, doi turiști ce au făcut eroarea să se adreseze casierei în limba engleză, au fost rapid expediați cu ”ne parlent pas anglais, prochaine s`il vous plait”… “aoleu zic!” am mierlit-o cu aștia…! Și uite așa, de voie, de nevoie, mi-am deblocat toți neuronii și am vorbit în limba lor de teama persiflării. Nu m-a deranjat, drept urmare am continuat experimentul și întreb un tânăr pe stradă unde este un magazin, că deja mă rătăcisem pe niște străduțe. Îmi aleg frumos cuvintele în franceză, primesc un zâmbet și mi se răspunde: ”turn right and then left, straight ahead” :)))))))))))))) Am rămas ca-n tabloul lui Da Vinci.

Ce ți-e și cu globalizarea asta, dar mai ales cu concepțiile diferite ale generațiilor…

paris

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Turistul internațional și românul pe alte meleaguri…&8221;

Mi-ar plăcea să-ţi ştiu părerea...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s