M-am simțit puțin aeriană! Era și normal! Nu am ieșit de foarte multă vreme și atâta lume în Piața Gării, deja m-a determinat să mă concentrez foarte tare să văd într-adevăr pe cineva!
La un moment dat, Corina îmi făcea cu mâna și eu mă uitam pe undeva pe sus, la imaginile proiectate din ediția de anul trecut a Lampionadei!
Am revăzut câteva dintre persoanele pe care nu le-am mai văzut de mult și care s-au bucurat de revedere! Mă bucur de asemenea, că am văzut bucurie pe chipul lor (George, Tarbi, Egro, Vali, Corina), dar și persoane pe care nu le-am mai văzut din trecutul apropiat (Alina, Silviu, Adi, George, Dragoș, Irina, Traian etc).
La câți am fost acolo, evident nu am revăzut persoanele din familie sau cele cu care ar fi trebuit să mă revăd special, dar nu-i nimic! Altă dată!
Cu toate emoțiile pe care le-am avut înainte, ploaia de astăzi a pus punctul pe ”i”… Emoțiile ce au planat asupra organizatorilor, nu aș fi vrut să le absorb!
Eram încărcată oricum de grijile mele!
Nu am știut deloc dacă ploaia se va opri, dar eram emoționată că nu voi ști ce se va petrece și nici ce voi fi nevoită să fac!
Aveam un lampion! Nu prea știam ce să fac cu el! Citeam continuu instrucțiunile și nu înțeleam nimic! 😦 S-a dat semnalul! Vântul bătea cu putere și oricât de vertical se ținea lampionul, se îndoia de către vânt și oricât de tare m-am chinuit să fac flacăra mai mare, lampionul meu a zburat doar spre corpului unui om de alături 😦
Mi-a părut foarte rău că nu a zburat la fel ca și celelalte, dar voi ști altă dată ce ar fi de făcut!
În altă ordine de idei, oricât de tare am încercat să zâmbesc, întotdeauna se va găsi cineva sau ceva să strice o seară!
Colac peste pupăză, mă bucură totuși că am apucat să văd sutele de lampioane luându-și zborul, că până la urmă evenimentul a reușit și că am mai câștigat o experiență! Nu am făcut multe poze, nu am avut aparatul necesar, dar m-am bucurat de eveniment! Mi-ar fi plăcut chiar să fiu și eu sus, pe clădirea gării, precum ”paparazzi” la vânătoarea de fotografii superbe și imagini luminate!
Până la următorul eveniment poate nu o să mai fiu așa de necăjită!
Frumusețea e perceptivă și nu indusă!
Dezvăluiri învăluite 
Eu pe ce lume oi fi trăind? Am uitat complet de lampioane. 😦
esti in lumea povestilor incalcite si descalcite de timp! cateodata trebuie sa rugam pe cineva sa ne aminteasca sa ne trezeasca din lumea noastra! :*
Păi, dacă nu e un efort prea mare, data viitoare trage-mă de mânecuță!
Culmea e că azi, o fetița de-a mea, de la teatru, dar cu un defect de vorbire, mi-a zis că se duce să vadă lampioanele…numai că eu am fost mai preocupată să-i corectez pronunția, iar informația a trecut pe lângă mine.
daca nu ma senilizez pana anul viitor, promit! voi ruga si eu la randul meu, sa mi se aminteasca! 🙂 vezi tu? lumile paralele au avantaje si dezavantaje! orice am face insa, intotdeauna va fi undeva un nod de imperfectiune! stii bine de ce! pentru ca nimic nu e perfect! 🙂
Perfect rotund!