Evaziune fiscală erotică

Din respect pentru mediu, foarte rar cumpăr şi citesc ziarele în ediţia print. E adevărat că trusturile de presă o duc foarte greu cu banii, mai ales din acest motiv al erei tehnologice (cu efect în scăderea drastică a tirajelor), dar şi pentru că piaţa concurenţială, loială  sau nu, a impus această criză. Din publicitate se câştigă la fel de puţin, tocmai pentru că afacerile mici şi mijlocii merg tot mai prost, cele mari luându-şi deja avântul mai mult sau mai puţin corect şi nu mai au nevoie de reclamă.

Toate aceste hibe atrag, în lanţ, alte probleme.

Lipsa locurilor de muncă, alternativele puţine pe piaţa forţei de muncă, atât în ce priveşte cererea, cât şi oferta, depopularea oraşului, acceptarea unui salariu minim, uneori chiar şi fără forme legale, necorelarea veniturilor cu cheltuielile, mai ales la nivel de familie şi câte şi mai câte, atrag idei diverse de supravieţuire.

Aceste neconcordanţe economice şi sociale conduc şi la stări psihologice deprimante în rândul populaţiei ori la găsirea unor alternative de obţinere a unor venituri suplimentare, deseori ilegale. Şi uite aşa, ar avea ANAF-ul o grămadă de treabă. M-aş bucura, totuşi, ca acest „comandament” antifraudă să vadă cu adevărat nucleele evazioniste, nu neapărat bonul fiscal fiind problema aici (din punctul meu de vedere), ci legalitatea sau ilegalitatea unor afaceri, nivelul taxelor şi impozitelor ce ar trebui să fie proporţionale cu domeniul afacerii şi profitul mediu, iar acolo unde nu se poate estima acest profit mediu să se includă o taxă fixă şi sigură, pe care fiecare să şi-o asume, indiferent de fluctuaţia încasărilor.

În fine, revenind la ce spuneam în introducere. Am cumpărat nişte ziare, azi dimineaţă. Am vrut să-mi văd şi propriul articol, în print, din ediţia de ieri (nah, să mă laud şi eu :D), dar şi din pură curiozitate să văd ce mai există pe la mica publicitate. M-am crucit! se vede treaba că nu am fost atentă la mica publicitate de multă vreme!

Rubrica de oferte (de muncă) este plină de „vino-n coa`”. „Te invit la un masaj erotic, fiindcă`s tânără, apetisantă, blondă, sexy şi alte adjective atrăgătoare”. „Nu avem alternative în oraşul pustiit, iar nevoile noastre financiare sunt prea mari”.

Abia venite în oraş, tinerele nu au chef să facă o muncă umilitoare de curăţenie la diverse familii ori să îngrijească vreun copil, ci aleg varianta comodă şi sănătoasă hormonal, cu avantaje reciproce:

„3 doamne şi o domnişoară nou venite în oraş facem masaj erotic la domiciliul nostru. Tel: XXX.XXX.XXX”;

„două doamne şi două domnişoare oferim clipe de neuitat. Tel: XXX. GANG BANG”!

„Blondă frumoasă şi nebunatică, ofer toate tipurile de masaj. Eficienţă maximă”.

Profitul la ea (ele) în buzunar şi satisfacţia la ăla (ăia).

Nu mai există disponibilitate în rândul tinerilor arătoşi să fie constructori sau şoferi, nici măcar vânzători de legume. Dar de ce să fie aşa, când ochii albaştri şi pătrunzători şi mâinile dumnezeieşti ar putea să conducă pe un norişor vreo femeie cu lipsuri?: „tânăr 38 ani, ofer masaj erotic doamnelor şi domnişoarelor. Tel: „pe cartela prepay””.

Eh! Comedie mare! De ce să te iroseşti din dragoste rănită şi gratuită, când poţi să satisfaci şi buzunarul în schimbul unei plăceri de o clipă? „Aşa da” antrepenoriat eficient!

Şi lista continuă! Doar două persoane cer altceva! un post de şofer şi unul de electrician! Slab, slab! Nu mai îndrăznesc să mai caut pe cineva să mă ajute să sudez un acoperiş 😦

Deci, domnilor agenţi fiscali şi poliţişti economici! Ce ne facem? confiscăm în continuare urzici şi închidem magazine pentru 50 de lei sau căutăm pe cei care, cu tupeu, flutură în vânt facturi fiscale în alb ori practică prostituţia mascată, sub coperta legalităţii nelegalizate?