Eu sunt

Construieşte odăi tot mai măreţe,
O, sufletul meu,
Odată cu rotirea grăbită a anotimpurilor!
Lasă-ţi trecutul încovoiat!
Fă fiecare nou templu mai semeţ
decât cel de dinainte,
Închide-te din ceruri cu o
boltă tot mai întinsă
Până ce în lungime eşti liber,
Lăsându-ţi strâmta cochilie lângă
A vieţii neliniştită mare!
[Oliver Wendell Holmes, Sr., „The Chambered Nautilus”]