Știu că unora dintre voi le pasă că nu prea am am scris pe aici. Unii se întreabă dacă am murit, alții dacă am înnebunit. Eh! De înnebunit, recunosc, mă înnebunesc alții! Adevărul este că nu mai am timp. Abia mai am timp să mă uit în oglindă. Atâtea am de făcut! Dar nu mă vait, ci doar mă justific! Chiar îmi place ceea ce fac, nu îmi place ceea ce văd uneori, dar asta e altă poveste. Pentru că din nou am primit pe email o chestie frumoasă, m-am hotărât să o împart cu voi. Cine știe? poate constitui o pildă! Chiar și pentru mine!
#dintolbaprietenilor
„Managerii unei edituri încearcă să afle cum de nimeni nu a observat că unul din angajați a stat la birou, mort, timp de 5 zile, înainte să-l întrebe cineva dacă se simte bine?
George Turkelbaum, 51 de ani, angajat de 30 de ani la societatea respectivă, a suferit un atac de cord în biroul pe care îl împărțea cu alți 23 de angajați (e vorba despre acele „cubicule” tipic americane, spații largi de lucru împărțite în birouri cu ajutorul unor pereți din gipscarton sau sticlă). Deși a murit luni, nimeni nu a observat asta până sâmbătă dimineața, când îngrijitorul l-a întrebat de ce lucrează și în weekend. Șeful lui Turkelbaum, Elliot Wachiaski, a declarat pentru The New York Times: „George era întotdeauna primul la birou, primul dimineața și ultimul care pleca seara, asa că nimănui nu i-a părut neobișnuit că stă în aceeași poziție și că nu vorbește. Era mereu absorbit de munca sa și interiorizat. „Un examen medico-legal a relevat că murise deja de cinci zile la data găsirii lui. George citea manuscrisul unei lucrări medicale când și-a găsit sfârșitul.
Poate n-ar fi rău să le mai dați colegilor de birou câte un ghiont din când în când !”
Morala povestirii: Nu vă omorâți muncind ! Oricum nu bagă nimeni de seamă!
Dezvăluiri învăluite 