Când ai spus ultima dată „MULŢUMESC”?

Nu contează dacă voi câştiga sau nu, dar subiectul acestei campanii mi-a plăcut atât de mult, încât mi-a amintit că în fiecare zi trebuie să spunem “mulţumesc”! Să spunem “mulţumesc”, în ultima vreme, pare destul de greu, angrenaţi în viteza cotidianului, pentru că timpul într-o zi, pare mult mai comprimat atunci când ai multe de făcut şi atunci când spui: „of… acum parcă am ceva timp liber”, te uiţi la ceas şi iarăşi, zi de zi, îţi dai seama că s-a făcut târziu şi nu mai îndrăzneşti să dai un telefon: “ce mai faci”?; “eşti bine?”; “sper că ţi-ai luat vitaminele”; “te iubesc!”.
Da! E greu cu timpul! Nu mai avem timp! Zilnic ne aşteaptă părinţii acasă, iar noi ne ducem atunci când avem timp… poate o dată pe lună? (cazul meu…). Ca o paranteză, mi-amintesc un caz de ştiri, nu are 2 luni vechime: “un tată necăjit, care zilnic se uita în cutia de scrisori după vreun răvaş de la fiul plecat în Canada de vreo 20 de ani, a murit în faţa blocului şi în faţa scărilor după decenii de aşteptare. Nu ştiu cu ce a greşit acel tată în faţa copilului, dar dacă fiul a fost atât de deştept să plece în Canada, putea fi la fel de inteligent să rupă bariera orgoliului şi să simtă dragostea tatălui ce, poate, într-o vreme nu a ştiut ce face”.
De aceea, cu atâtea exemple peste tot, când viaţa noastră oricum este un pasaj între trecut şi viitor, un paragraf de amintiri şi o trecătoare între două dimensiuni, pot să-mi amintesc mie însămi şi vouă, tuturor, că nu trebuie niciodată să uităm să mulţumim celor care ne-au făcut un bine în viaţă: lui Dumnezeu şi părinţilor că ne-au dat viaţă şi “covorului” aşternut de familie, prieteni sau oameni dragi, cu şansele destinului, pentru că ne-a luminat cărarea.
Pe lângă toate acestea, multumesc şi tuturor persoanelor care mi-au fost alături şi mi-au dat o fărâmă de iubire şi învăţătură, dar, în mod deosebit, aş vrea să mulţumesc unui OM. Un mare om, profesor şi docent, căruia am uitat să-i spun “La mulţi ani” în luna noiembrie, dar căruia nu am să ezit să-i spun vreodată mulţumesc cu toată dragostea, pentru că m-a motivat să ies din rutină, să merg mai departe, să evoluez şi să câştig luptele cu provocările vieţii!
Vă mulţumesc domnule prof.dr.doc. Petre Gâştescu pentru tot ce aţi făcut pentru mine şi pentru cei ca şi mine şi vă doresc multă sănătate şi putere îndelungată!
Din când în când, trebuie să ne facem timp și pentru un simplu „Mulțumesc” şi o poţi face şi tu cu un simplu click aici: https://apps.facebook.com/bradul-multumirii. „Bradul” vă oferă posibilitatea de a spune “Multumesc” unei persoane care v-a schimbat cursul vieții. De asemenea, dacă vrei să spui un mare “Mulţumesc” unei persoane dragi, mai poţi folosi aplicaţia https://www.facebook.com/KanalDRomania.
Ai grijă să spui totul din suflet şi să nu laşi lacrimile să cadă pe tastatură!
Un sincer mulțumesc, poate aduce zâmbetul pe buze, cuiva drag!

bradul multumirii

13 gânduri despre &8222;Când ai spus ultima dată „MULŢUMESC”?&8221;

  1. Ai dreptate! Când am spus ultima dată mulţumesc?! Cred că… azi! De obicei nu ratez, pentru că, imediat ce îmi aduc aminte, regret. Sunt situaţii în care nu apuci să rosteşti cuvântul. Încerc, pe cât posibil, să prind momentul. Înseamnă enorm şi pentru cel care îl rosteşte şi pentru cel caruia îi este adresat… E ceea ce ne face să mergem mai departe…

  2. Sa zic multumesc?..hmm..de multe ori poate am uitat, alteori poate nu am spus din orgoliu…dar, ati subliniat bine cand ati spus ca un simplu multumesc aduce zambetul pe bune! Imi amintesc acum cateva zile..Un frig cumplit, iar naveta e insuportabil de facut. Ma inghesui printre oameni, si astept sa ajung cat mai repede in oras, ca sa pot sta linistit ca nu imi umbla nimeni prin buzunare. La prima statie, o batranica cu o geanta mare, care abia putea sa o care, vroia sa coboare..nimeni nu se dadea la o parte si nimeni nu a putut lua geanta din mana ei, si sa o ajute sa coboare! Asa ca mi-am luat inima in dinti, si fara sa imi pese de chicotelile prietenilor mei, am ajutat-o cu geanta, iar mai apoi i-am dat o mana de ajutor sa coboare. Cea mai frumoasa imagine a fost cand am vazut un chip imbatranit zambind la mine si spunandu-mi „Multumesc!”. Atunci am simtit ca pot fii mai bun, ca cei din jur, vor putea, doar daca li se da un impuls! Asa ca..daca tineretea ar stii, si batranetea ar putea!

  3. Ultima oară am spus (de fapt mai corect este „am scris”) acum mai puțin de două minute. 😛 E un lucru care nu văd de ce ar cere vreun efort sau de ce ar trebui să ne fie amintit. E un gest simplu, de bun simț.
    Daaar, întotdeauna mi se pare că nu-i ok să faci asta prin intermediari. Ce pisici să caut eu la nu-ș ce brazi ? Pot scrie, pot telefona sau pot spune verbal „mulțumesc”, la modul direct, face to face.

  4. si eu folosesc cuvantul MULTUMESC ori de cate ori e nevoie. Intradevar am niste restante din urma si ar fi trebui sa multumesc unor oamnei carora nu mai pot acum sa le multumesc !

Mi-ar plăcea să-ţi ştiu părerea...