Cârcoteli de 1 decembrie!

Hihi.. am promis că de 1 decembrie ies in Piaţa Unirii şi voi fi cârcotaş independent! M-am îmbrăcat bine să nu îngheţ atâtea ceasuri şi după ce am văzut trecând militarii pe bulevard, în pasul semicadenţat am purces!
Am ajuns în câteva minuţele şi am constatat că lumea era puţin confuză în aranjarea în spaţiu din cauza patinoarului, bată-l vina, care o fi el bun, dar a obturat mare parte din spaţiul destinat marii manifestări.
Am şerpuit printre oameni să ajung într-un loc vizibil şi să surprind pe baza observaţiei directe cât mai multe.
– Se arborează drapelul naţional. Pam Pam – „Deşteaptă-te române”! De acord! hai cu deşteptarea! Oficialii stau drepţi, în paltoanele negre, pestriţate uşor cu câte un fular sau o emblemă naţională, vizibil arcuite în semisfere în partea abdominală. Cei de pe la margine, mai micii partidelor, cârcotesc subtil în rânjetele obrajilor rumeni;

– Să înceapă „spiciurile”. Purtătorul de cuvânt are grea misiune, să citească în lipsa baronului cuvântul dedicat sărbătorii: „Vrancea noastră cea superbă…”…. Huooooooo se aude din public „cetăţeanul turmentat”: „ne-aţi adus la sapă de lemn”… grea misiune. Mă mir cum de şi-a păstrat cumpătul jandarmul din apropiere.

– Hai şi domn` prefect să zică ceva, cu emoţia cu care vizibil se mai uita chiorâş să nu cumva să înceapă o nouă revoluţie. Pfiuuu… a scăpat!
– Poftiţi să ne uităm la parada militară. Oficialii păşesc cu tot atâtea emoţii spre bulevard, fac baie de mulţime, mirată şi eu fiind că nu erau încadraţi de bodyguarzi. Mă bucur însă că am prins din zbor primele impresii: domn` prefect: „trebuia puţin mai multă organizare în ce priveşte îngrămădeala asta…”… continuă: „îmi pare rău că am venit de acolo… era aşa frumooos”, logic că de pe unde fusese, a rămas cu amintiri mult mai frumoase;

– Frumoasă paradă; s-au mobilizat mult mai bine toate brigăzile, iar tancurile şi maşinile de luptă erau parcă scoase din cutie, de curate ce erau. Chiar m-am întrebat dacă sunt noi sau le-au curăţat precum curăţă soldatul puşca. Nicio urmă de nămol pe şenile sau pe aruncătoare de grenade;
– O cucoană disperată, ce nu dovedea să vadă nimic, chipurile din cauza mea, mă vede mai sfrijită şi începe să urle să mai trec şi pe rândul din spate. Am pus-o la punct, că deh, uneori trebuie să mă mai cert şi eu, că prea mult bun simţ strică;
– Aaaaa… partea frumoasă e că, m-am întâlnit din nou cu persoane pe care nu am timp să le întâlnesc în aer liber prea des: unu-doi politicieni mi-au zâmbit cu ochii.. hihi, am primit si pupăceli pe obraz de la prieteni din presă, dar cireaşa de pe tort a fost că prietenii din TNL Focşani, tartorii pe oalele cu fasole şi cârnaţi, mi-au asigurat cele trei porţii pe care mi-am promis să le iau de acolo. Aşa de ciudă! 🙂

Bună de tot! Foarte frumos au mulţumit pe toţi focşănenii, înmulţind numărul de porţii care anul trecut nu au ajuns!

– Din una în alta şi din discuţie în discuţie, de la agonie la extaz şi invers, din nou am înţeles că prea puţini naivi şi sensibili au mai rămas pe lume, dar să nu ne uităm niciodată speranţa şi optimismul;
– Şi tot vorbind cu Silvia, Alina, Dragoş… se alătură şi Marius… cârcotim cu îndârjire gafa milenară a Primăriei, prin reprezentatul ei graficianul de siglă, care prea concentrat pe treaba asta naţională, nu a mai ştiut ordinea culorilor pe drapelul naţional… hihihihi.. tare asta nu? …

– Din cei câţiva naivi şi dedicaţi tradiţiei, un domn, intelectual, fără să fie membru al vreunui ansamblu folcloric şi un fel de moş Ion Roată mai slăbuţ, apare la coada cu cârnaţi, îmbrăcat în port naţional autentic. Nu-l abordez, dar îl admir.
– Aud de la Dragoş la un moment dat, unul din interlocutori, în timp ce îl priveam pe nenea, că nimic nu e întâmplător;
– Pentru că nimic nu e întâmplător, în timp ce mă îndreptam spre casă mă întâlnesc din nou cu nenea în port naţional şi atunci reuşesc să-l pozez şi să-l întreb câte ceva. Am aflat că este medic veterinar şi că a reuşit să-şi întregească costumul, piesă cu piesă în pelegrinările sale prin Ţara Vrancei, ca un fel de barter în schimbul serviciilor sale. Interesant, zic!

– Domnul a vrut să fie pozat şi cu câţiva copii ce se jucau prin parc, dar copiii, parcă educaţi de cineva au spus că nu vor să apară la ziar. Le respectăm decizia!

S-a lăsat frigul şi toată lumea s-a retras la casele lor sau pe la teatru!
La mulţi ani şi vouă, indiferent de orientare şi culoare politică, pentru că de 1 Decembrie toată lumea iubeşte pe toată lumea!

Sursa fotografii: Arhiva personală