Cel care vede Japonia, măcar o dată, nu mai poate fi om întreg la minte în altă parte

Clar! după ce vezi Japonia măcar o singură dată, nu mai poţi fi întreg la minte în altă parte. Acolo, din prisma unui trecător, cel puţin, totul este perfect. Şosele, trotuare (chiar şi în vârf de munte), străduţe, oameni, timp şi disciplină, totul este ca pe roate. La acest capitol, ţările europene germanice detaşându-se de lumea latină, unde obligatoriu mentalitatea trebuie schimbată.

şi ei, probabil, sunt nemulţumiţi, sunt nemulţumiţi că trebuie să muncească prea mult ca societatea să fie competitivă, să meargă aşa cum merge, să ţină pasul cu timpul şi secunda timpului, dar ei nu prea pricep cum e în altă parte, cum este de rău într-o ţară europeană ca a noastră unde sunt legi prea multe şi schimbătoare, dar nu se respectă decât de o infimă parte. FAvoritismul şi corupţia ei nu le cunosc aşa cum le simţim noi, oamenii de rând, iar nemulţumirile lor se bazează poate pe incertitudinea viitorului, lipsa de spaţiu sau păstrarea sănătaţii,

Românul nu prea ştie să îşi ceară scuze, nu prea ştie să păstreze liniştea, nu prea ştie să se enerveze intrinsec, japonezii nu prea ştiu să fure, nu prea ştiu să fie superficiali, ei nu ştiu!

Ei văd altfel lucrurile şi prea puţini ştiu ce este aceea bătaie de joc şi rânjitul ofensativ al autorităţilor care declară că se află în slujba cetăţeanului şi se cred victime în faţa judecătorului că au jurat pe Biblie şi au spus doar adevărul. Acolo există o societate competitivă, unde cel care gândeşte şi munceşte cu toată fiinţa, are cu ce să-şi cumpere ceva, iar ceilalţi au cu ce să-şi trăiască traiul fără să fie nevoiţi să-şi înfigă şi să-şi zdrelească pantofii în trotuarele fisurate şi înnămolite. Acolo, primul ministru îşi cere scuze pentru mărirea TVA .ului de la 5 la 7%, aici îţi rîde ăla în faţă, îţi taie din salariu pentru că altfel nu se poate.

Aici, nu există oraş fără străzi distruse, sate sunt intepenite in Evul Mediu, acolo, însă, există cărări asfaltate chiar şi printre lanurile cu orez. NU au ei cum să ştie cum e să ai lipsuri elementare datorate ofensei autorităţilor, pentru că lor li se pare firesc să primească un minim respect. Aici, politicianul şi baronul reprezintă Dumnezeul terorist care induce frica!

După ce vezi măcar o dată Japonia, Focşaniul şi România toată îţi vor părea doar spaţii cu un imens potenţial în care cetăţenii săi, cinstiţi, normali şi cu speranţa de mai bine, intră pe panta nebuniei din cauza nenorociţilor lacomi care îşi bat joc de ţară, de neam, de oameni şi într-o infatuare crasă „jură cu mâna pe Biblie că nu au furat şi au spus doar ADevarul”.

Poate că sunt nebună, ok, dar nesimţirea fără limită, clar nu o mai pot îndura!

P1040054

Sursa: arhiva personala

P.S. la 156 de ani de la Unirea Principatelor Române, Focşanii se arată la orizont prea urât, cu nicio străduţă întreagă, nămol şi mizerie peste tot. Despre Piaţa Unirii nu mai zic. Este deja nostalgia istorică.

11 gânduri despre &8222;Cel care vede Japonia, măcar o dată, nu mai poate fi om întreg la minte în altă parte&8221;

    • multumesc! si inca nu am scris tot ce ma apasa! is multe! inca mai sunt coplesita de frica limitarii si autocenzurarii! un oras si o tara de rahat, in ciuda potentialului care ar fi putut fi eficient folosit

  1. Sunt cinic, dar poate că şi noi am avea nevoie de o bombă atomică aruncată în cap. O resetare la zero a acestei ţări pentru a mai avea totuşi o şansă. Din păcate nu cred că au făcut ăştia bomba selectivă. Chiar nu are rost să moară lume nevinovată…

  2. Pe mine m-a impresionat civilizația japoneză de când am citit romanul Shogun. De atunci îi admir și îi apreciez pe cei din Țara Soarelui Răsare și tare-aș vrea să le văd o dată țara.

  3. Cel care rămîne veşnic în România(D’AZI)
    nu va şti niciodată
    nici măcar ce-i aceea Prostia.
    [ Un gînd bun,Alex !]

  4. După-aceea, după cele ce-am scris
    mi-a venit o idee-n lumea în care capul fiind sucit-stîlcit-storcit-blegit-terci de vremurile de vreo treisferturi de secol sub/scurse prin canalelele, haznalele şi rigolele istoriei recente, dragă Alexandra,
    oare nu ar fi un demers mai potrivit , mai stenic, mai încurajator, mai luminos, mai atrăgător şi mult mai incitant pentru cei de pe-aici şi pentru noi înşine, a căuta-găsi-descoperi şi povesti despre Minunile Minunate de din România(D’AZI!) oameni şi locuri, fapte şi arte, drumuri şi cărări, aşa cum te plimbai cîndva pe cheile-acele cele pline de Verde şi Aer Curat.
    Despre oameni şi locuri unde frumosul musteşte avid de lumină şi mîngîiere, în penumbra umbrei tăcerii, ignoranţei şi-uitării.
    Uite aşa o „idee” ! ( nu c-ar fi uşor şi nici atît de la îndemînă, Dar Totuşi !)
    Aşa o chestie-nişte chestii să ni se sucească minţile despre colţurile cele uitate-ale unui neam, unor tradiţii şi-ale unor meleaguri în care cu siguranţă nu totu-a murit încă şi de la care am putea să purcedem la CALEA cea LUNGĂ a reîntregirii la Minte !!!

  5. Sunt multi locuitori ai acestei tari care nu stiu sa „curga social”. Uitati-va cum merg oamenii pe strada, cum se ingramadesc la iesiri sau intrari, cum se deplaseaza intr-un magazin, cum…De asemenea, unii dintre noi realizeaza anumite obiecte / produse / servicii – obiectele fiind o extensie a noastra, ele exista pentru ca noi existam – acestea nu sunt altceva decat transpunerea in practica a gandurilor noastre. Si vedem cum gandim!
    Ai mare dreptate Alexandra, eu nu mi-am revenit nici acum dupa vizita in Austria!

    Agache Sandel

Mi-ar plăcea să-ţi ştiu părerea...